Sub bolovanul grațierii e clocot în PSD. Se RĂZBUNĂ Dragnea pe Șerban Nicolae? EXCLUSIV

Redacția PSnews.ro vă prezintă mai jos în ce fel sub bolovanul grațierii Partidul Social Democrat dă în clocot și mai ales cum s-ar putea răzbuna președintele Liviu Dragnea pe senatorul PSD Șerban Nicolae.

Ați văzut cum, în fața microfoanelor, atât Dragnea, cât și Nicolae insistă că recentul proiect de lege privind grațierea este o inițiativă strict personală a celui din urmă. Cu toate acestea, PSD nu s-a grăbit să iasă cu un comunicat în care să se delimiteze de demersul senatorului (cum a făcut, de exemplu, în cazul deputatului Tudor Ciuhodaru, când acesta a propus închisoare pentru manifestanții care perturbă funcționarea statului), iar purtătorul de cuvânt al roșiilor, Adrian Marius Dobre, s-a limitat să spună că partidul va emite marți o poziție oficială. Până la momentul scrierii acestui text (marți, în jurul orei 20), formațiunea politică a păstrat tăcerea, fapt ce i-a dat apă la moară lui Șerban Nicolae să declare, după ședința Comisiei juridice din Senat, că Dragnea vorbise în nume personal, iar nu ca președinte al PSD (nefiind mandatat de vreun for statutar), când acesta dăduse de înțeles că Partidul Social Democrat nu va susține amendamentul legat de grațiere.

Poate că e sau poate că nu e doar o fentă

Ipoteza imediată este aceea că, în ciuda spălării pe mâini, Liviu Dragnea i-ar fi dat mână liberă lui Șerban Nicolae să își facă numărul cu grațierea tocmai pentru ca PSD să găsească un nou țap ispășitor, un nou Florin Iordache, asupra căruia să fie canalizată furia populară (fiindcă, da, ne așteptăm la o nouă rundă de proteste de stradă, chiar dacă nu de amploarea celor din zilele vestitei OUG 13). Și mai mult decât atât: strategia lui Dragnea ar putea fi ca, în fața acestei perdele de fum, opinia publică să piardă din vedere bomba nucleară ce atârnă deasupra baronului de Teleorman: afacerile cu Costel Comana și milionul de euro dispărut din declarația de avere, despre care a scris RISE Project săptămâna trecută.

Ambiții în califatul lui Liviu Dragnea

Dar altceva vrem să scoatem în evidență: ne gândim că, în spatele întregii desfășurări de forțe a ultimelor zile, Dragnea își freacă mâinile, așteptând cu nesaț momentul când vor izbucni noi demonstrații populare, prilej numai bun ca să-l treacă pe Nicolae pe linie moartă. De ce? Simplu: pentru că președintele Comisiei juridice din Senat face notă discordantă într-un PSD care – cel puțin în prezent – a căpătat nuanțe brejneviste, prin centralizarea sterilă a puterii în mâinile liderului din Kiseleff.

Mai pe românește: Șerban Nicolae s-a întins mai mult decât îi era plapuma, iar pentru asta riscă ceva deloc comod din partea propriului șef de partid.

În zilele năbădăioasei Ordonanțe 13, Nicolae a ieșit și a comunicat, explicând de nenumărate ori rațiunea (așa, chinuită, cum era ea) controversatului proiect de act normativ (chiar dacă uneori cu aroganță în fața opoziției și a presei ostile). Subliniem: a ieșit și a comunicat. A luptat pe metereze. Nu a stat pitit în spatele unor tăceri ori al unor stereotipii, ca alți lideri PSD. Și nici nu a plecat în străinătate, precum Dragnea, taman când lumea fierbea.

Chiar dacă Șerban Nicolae și Florin Iordache provin amândoi din avocatură, avantajul oratoric este clar al celui dintâi, fapt ce l-a trimis într-un con de umbră pe deja timoratul ministru al Justiției din perioada la care ne-am referit mai sus. Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, să ne aducem aminte cum Iordache și-a dat măsura propriei bâlbâieli în seara istoricei declarații „Altă întrebare!”, nefăcând altceva decât să sporească rândurile manifestanților anti-PSD. În schimb, discursul mult mai vehement al lui Nicolae a făcut ca în PSD să se vorbească despre el ca despre adevăratul lider ideologic al partidului.

De partea cealaltă, asupra lui Liviu Dragnea plutește un dublu stigmat imagologic:

• în ochii activului de partid, el este un laș, întrucât nu a avut curajul să meargă până la capăt cu OUG 13, „pereat mundus”;
• pentru mediul extern, Dragnea nu este altceva decât un infractor (condamnat definitiv în dosarul „Referendumul”) și un dubios care este posibil să fi învârtit niște bani negri (vezi investigația RISE) și să fi dispus de Teleorman ca de propria moșie (ne referim la speța „Bombonica” și la încă nedetonatul caz Tel Drum, despre care presa a tot scris).

O fantomă bântuie PSD-ul: Ion Iliescu

Nu, nu este o ironie la adresa vârstei înaintate a fostului șef de stat, ci o aluzie la faptul că acesta ar putea, la o adică, să deschidă gura în favoarea protejatului Șerban Nicolae, caz în care nu știm dacă Liviu Dragnea și oamenii lui vor face „da, să trăiți!”, dar oricum aceștia vor păstra aparențele deferente în fața președintelui de onoare al PSD – cam ca în „Nașul 2”, când Michael Corleone a așteptat decesul mamei ca să îl „rezolve” pe fratele trădător Fredo.

Pentru că, dacă pe vremea lui Victor Ponta principalele două tabere din Partidul Social Democrat erau cea pontistă și cea dragnistă, exista loc sub soare și pentru altă gașcă, evident mai puțin disperată în lupta pentru putere din anii 2014-2016: politicienii crescuți de către Iliescu: de la veterana Ecaterina Andronescu până la mult mai tânărul Ionuț Vulpescu, trecând prin generația lui Șerban Nicolae și a Corinei Crețu.

Pâinea amară pe care o mănâncă acum Liviu Dragnea

După ce Dragnea a ratat în decembrie funcția de premier (mulțumindu-se cu cvasi-simbolicul post de președinte al Camerei Deputaților), acum el se vede pus în situația de a pierde și calitatea de lider recunoscut al PSD (adică autoritatea asupra activului de partid), din motivele pe care le-am enumerat mai sus. (Da: Victor Ciorbea, ca Avocat al Poporului, se bate în instanță pentru modificarea Legii nr. 90/2001 în favoarea lui Dragnea, dar mai e mult până departe.) Pe cale de consecință: văzând cum barca puterii și, mai ales, a orgoliului începe să ia apă, cel care conduce deocamdată PSD se vede nevoit a îi permite lui Șerban Nicolae să se desfășoare cu proiectul grațierii până într-acolo încât cea mai mică greșeală a senatorului să îi atragă fulgerător sancțiuni pe linie de partid – nu atât pentru răcorirea baronului de Teleorman, cât mai ales pentru ca acesta să poată veni în fața activiştilor ca o figură salvatoare, spălând astfel rușinea propriilor rateuri.

P.S.: am uitat ceva? A, da: nici premierul de jure Sorin Grindeanu nu susține inițiativa lui Șerban Nicolae. Dar să fim serioși: când a contat Grindeanu cu adevărat în ecuația actualei guvernări PSD-iste?