Uniunea Europeană (UE) avertizează România. Ce riscă ţara noastră în ceea ce priveşte fondurile europene.
Aproape jumătate din statele membre, inclusiv România, riscă să piardă accesul la fonduri de dezvoltare în valoare de sute de miliarde de euro, dacă nu vor face ordine în contractele de achiziţii publice până la sfârşitul lui 2016, potrivit unui raport al Curţii Europene de Audit, citat de antena3.ro.
Astfel, la începutul anului 2015, 12 dintre cele 28 de state membre (inclusiv România) nu îndeplineau condiţiile-standard necesare pentru achiziţii publice în domenii precum transporturi şi infrastructură energetică.
Cele 12 ţări menţionate în raport sunt: România, Bulgaria, Grecia, Croaţia, Italia, Letonia, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia, Slovacia şi Cehia.
Dacă standardele UE referitoare la achiziţiile publice nu vor fi îndeplinite până la sfârşitul anului 2016, Comisia Europeană ar trebui să suspende plăţile către statele membre, până când acestea vor remedia deficienţele, se arată în raportul citat.
Incapacitatea statelor respective de a aloca contracte publice mari ar trebui să le împiedice să acceseze unele dintre cele mai generoase fonduri ale UE. Fondurile alocate în cadrul politicii de coeziune reprezintă circa o treime din bugetul comunitar general şi au totalizat 367 de miliarde de euro în ciclul bugetar 2014-2020.
Performanţele slabe ale contractelor mari de achiziţii publice reprezintă un semnal de alarmă pentru autorităţile de la Bruxelles, care a lansat anul trecut un program de stimulare în valoare de 315 miliarde de euro, concentrat în mare parte pe proiecte mari de infrastructură.
Fondurile pentru investiţiile anunţate în 2014 de preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, sunt diferite de fondurile de coeziune, dar Curtea Europeană de Audit a avertizat, în martie, în legătură cu maniera de supraveghere a planului. Astfel, dintre cele 1.420 de tranzacţii analizate de auditori în cele 28 de state membre, pe tema achiziţiilor publice, circa 41% conţin erori. Dintre aceste erori, 131 sunt considerate minore (precum publicarea târzie a contractelor atribuite), dar în jur de 288 sunt semnificative (ca, de exemplu, numărul redus al ofertelor în cadrul licitaţiilor, din cauza grabei cu care au fost organizate). Alte 168 sunt erori majore, cum ar fi atribuirea directă a contractelor, fără licitaţie, sau selectarea în mod ilegal a unei companii.
