Un jurnalist anticipează urmările campaniei anticorupție a DNA, într-o comparație inedită între lupta anticorupție din România și cea din Italia anilor 90, denumită Mani Pulite (Mâini curate).
Jurnalistul Mihnea Măruță a identificat o asemănare izbitoare între operațiunea de curățire a clasei politice pe care o execută DNA și Mani Pulite – o acțiune a justiției italiene prin care magistrații au luptat împotriva clasei politice corupte din peninsulă.
Jurnalistul consideră că după acțiunile DNA, țara noastră se va schimba radical și tocmai de aceea este nevoie de o analiză aprofundată.
În viziunea lui Mihea Măruță, campania anticorupție a DNA se aseamănă cu Mani Pulite din Italia anilor 90, când „de-a lungul acestei campanii judiciare au fost citaţi ca suspecţi peste 5000 de cetăţeni, au fost dizolvate consiliile locale a circa 400 de oraşe şi orăşele, iar, la un moment dat, mai bine de jumătate dintre membrii Parlamentului de la Roma erau puşi sub acuzare pentru fapte de corupţie”, scrie jurnalistul.
În urma analizării situației din Italia, jurnalistul consideră că există patru asemănări cu starea de fapt din România zilelor noastre:
„1. Corupţia generalizată, ca realitate intolerabilă.
2. Falimentul moral al politicienilor.
3. Finanţarea ilegală a partidelor, cu vârfuri în campaniile electorale, rezolvată prin contracte publice atribuite reţelei de clienţi.
4. Un catalizator extern: modificarea relaţiilor strategice din Europa şi din lume, odată cu anexarea Crimeei şi intervenţia Rusiei în estul Ucrainei”.
De asemenea, Mihnea Măruță anticipează potențiale efecte maximale ale campaniei DNA:
„1. Prăbuşirea întregii clase politice româneşti, adică a celor două mari partide, PSD şi (noul) PNL.
Una dintre condiţii este ca anchetele DNA să ducă până la nivelul unu, la şefii acestor partide (ca un făcut, asta se întâmplă în ultimele zile 🙂 ). În acest caz, din lipsă acută a alternativelor de leadership, structurile de putere centrală pot intra în colaps.
2. Impunerea unor partide şi figuri noi, aparent curate, însă docile în relaţia cu marele aliat.
(În acelaşi interviu, ambasadorul Bartholomew îşi aroga meritul de a fi “identificat” în Berlusconi şi D’Alema pe viitorii conducători italieni care s-au dovedit importanţi în protejarea intereselor americane din Mediterană. Comentatorii din Peninsulă spun despre D’Alema şi despre Gianfranco Fini, fost lider naţionalist, că au fost susţinuţi de SUA după dispariţia Primei Republici pentru că erau nişte “zoppi” (şchiopi), adică manevrabili din cauza trecutului lor.)
3. Transformarea completă a relaţiei dintre mediul politic şi mediul de afaceri din România.
Constatare: România este total nepregătită pentru o asemenea revoluţie pe toate nivelurile. În interiorul partidelor nu există eşaloane sau personalităţi capabile să preia conducerea, formaţiunile neparlamentare sunt minuscule pentru a-şi asuma guvernarea, iar cele foarte noi (precum al Monicăi Macovei) abia inhalează odorurile politicii româneşti”.
În încheierea articolului, jurnalistul ridică întrebarea dacă România se poate descurca mai bine decât Italia, dacă poate avea un viitor diferit, deoarece situația din peninsulă a avut o evoluție contrară așteptărilor: „investigaţiile n-au avut decât un impact pe termen scurt asupra corupţiei din ţară; accentul prea puternic pus pe rolul magistraţilor, cărora societatea civilă le-a delegat sarcina de a purifica întregul sistem, s-a dovedit un bumerang”.
Citiți articolul complet pe site-ul personal al jurnalistului Mihnea Măruță.
