Un român stabilit împreună cu familia în Tenerife în urmă cu aproape 7 ani, fost jurnalist şi publicitar, relatează într-un mod original situaţia în care se află şi posibilitatea de a-şi pierde afacerea pe care o avea aici, o cafenea – restaurant în oraşul San Cristobal de la Laguna. Emanuel Ciocu a plecat din ţară în 2013 şi s-a stabilit în San Cristobal de la Laguna, un oraş de 150 de mii de locuitori din nordul insulei Tenerife, celebra insulă turistică spaniolă din arhipelagul Canare, Oceanul Atlantic, scrie adevarul.ro.
Situaţia critică din Spania provocată de extinderea epidemiei de COVID-19 l-a determinat să îşi închidă restaurantul cu mâncare vegetariană, singura sursă de venit a familiei Românul descrie pe Facebook ceea ce trăieşte împreună cu familia lui în Tenerife:
„Mă întreabă lumea, văd că stai şi faci glume pe Facebook, nu eşti stresat cu restaurantul?! Ba da. Dar mai degrabă resemnat. Că sunt convins că situaţia asta va mai dura minim două luni de acum şi aproape sigur că n-o să-l pot redeschide. Şi nici n-o să pot să-l vând cuiva. (…) Sunt îngrijorat pentru că era singura sursă de venit a familiei. Dar sunt pe val. Valul care-i mătură pe toţi. (…) Dar cine sunt eu să mă plâng că pierd nişte obiecte când alţii îşi pierd persoanele dragi acum?! Criza asta ne scutură ca pe nişte copii răsfăţaţi ce am fost cu toţii şi ne arată priorităţile.”
Oamenilor săraci le e frică de foame şi boli. Dar majoritatea planetei e formată din săraci. Îngroziţi acum. Dar chiar dacă oamenii caută isteric mâncare şi protecţie sanitară şi le cumpără compulsiv lumea trăieşte o revelaţie, că majoritatea lucrurilor pe care le cumpăra până acum o lună sunt dispensabile, inutile. (…)
E o lecţie despre merit. Realizăm acum că avem nevoie de medici şi cercetători, mai mulţi şi mai bine plătiţi, decât de fotbaliştii şi vedetele tv – care în afara ecranului nici nu ştim cu ce se ocupă. (…)
Virusul ăsta mic, care circulă nevăzut, ca un duh, ne spiritualizează într-un sens bun. Autentic. Ne vindecă de habotnicie. Ne desprinde de icoane, pe care nu mai avem voie să le pupăm, de hainele cu fir de aur ale preoţilor, de linguriţele lor, de moaşte şi brâuri şi de tot ce am materializat în materie de religie. Ne reaminteşte că adevărata credinţă e în spirit nu în corp şi cu atât mai puţin în obiecte. Ne relevă, mai mult ca niciodată că opulenţa oamenilor bisericilor contrastează cu acel Isus lipsit de bunuri materiale. Aşa ca noi acum. Azi, mai mult decât oricând în cei 43 de ani ai mei, cred că învăţăm adevărata valoare a lucrurilor din viaţă”, a scris pe Facebook Emanuel Ciocu.
