Etapa unu a fost prin anii 2000. Oameni din toate partidele ne spuneau că bugetarii trebuie plătiți mai bine dacă vrem o administrație performantă. Că nu poți câștiga procese cu multinaționale dacă ai un jurist care încasează lunar cât iau avocații adversarilor pe oră. Că nu poți face o rețea bună de computere, că nu poți avea implementarea corectă a legislației europene, etc.
Și salariile s-au mărit. Și iau s-au mărit. Apoi s-au indexat. În etapa doi au apărut sporurile, primele, decontările. Salariile au ajuns sus la tot mai mulți oameni. În momentul ăsta, nu doar la București sunt oameni care câștigă cât un manager de multinațională. Cu o leafă de director adjunct, locuri în două CA-uri și trei AGA plus un contract de management al unui proiect european poți ajunge lejer la mai mult de două mii de euro, în condițiile în care salariul mediu net din România se zbate pe la 4000 de lei.
Anii au trecut, iar administrația s-a umplut de oameni plătiți bine fără să devină mai performantă, mai apropiată de oameni, sau mai rapidă în decizii. O corecție – etapa 3 – este binevenită, așadar, nu doar in perspectiva inechității salariale. Că o să reducă salariile mari sau o să le supraimpoziteze – nu mi se pare relevant. Relevant ar fi să se ia măsurile juste, care să evite o nouă migrație a profesioniștilor din sectorul public.
Am văzut ce-au zis Ciolacu și Ciucă despre salariile care depăsesc veniturile președintelui, de 25.000 de lei brut lunar. Mi se pare că greșesc amândoi. Mă doare-n cot dacă salariul tipului care conduce centrala atomică de la Cernavodă este mare, pentru că sunt sigur că dacă-i umpli la leafă se duce în altă parte, iar noi ajungem într-un pericol iminent. Ca urmare, nu văd utilă o sancționare unitară a tuturor bugetarilor plătiți bine, nici prin limitarea veniturilor, nici prin supraimpozitarea lor.
Ce avem noi nevoie este o metodă unitară de evaluare a performanței. Niște grile, niște examene, niște calcule cost-randamant-utilitate, ca în marile companii. Poate ar fi mai utilă o reducere a personalului, o refacere a organigramelor, o studiere mai atentă a sporurilor. Ce se propune acum este băgarea combinei de grâu în grădina plină de vrejuri de roșii. N-are cum să iasă ceva bun din asta.
