Directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale (ISPRI) al Academiei Române, sociologul Dan Dungaciu, a declarat în cadrul dezbaterii „La 100 de ani după Trianon, românii din Ungaria au dispărut. Care sunt efectele pentru relația București-Budapesta?” că 4 iunie 1920 „a fost încoronarea unui proces pe care Ungaria nu avea cum să-l câștige”. „România a câștigat pe baza unui principiu de filosofie istorică, nu pe baza unui proces juridic pur și simplu. Și lucrul ăsta trebuie să-l subliniem de fiecare dată la 4 iunie”, a adăugat el. Dungaciu a afirmat, de asemenea, că românii din Ungaria „au ajuns o specie muzeală”.
„Trei observații aș face la început pentru a încadra un pic discuția noastră. Prima se referă la data aleasă, 4 iunie, suntem în siajul acestei date. Sigur, nu e întâmplător că suntem în siajul acestei date, dar fac precizarea pe care am mai făcut-o pe 4 iunie în sine, în ciuda faptului că există o zi a Tratatului de la Trianon votată în Parlamentul României, 4 iunie în sine trebuie abordată, nu din punct de vedere juridic, 4 iunie este importantă și trebuie să fie subliniată și trebuie să fie amintită, dezbătută, iar 4 iunie este importantă nu doar în siajul a ceea ce s-a întâmplat în 2018. Dacă abordăm chestiunea 4 iunie doar în termeni juridici, plecând de la ipoteza că în 4 iunie 1920 s-a întâmplat un soi de judecată la Trianon și România a tras lozul câștigător, adică a avut noroc.
Asta este o abordare care e cel puțin riscantă, asta este, în paranteză fie spus, și nu vreau să intru pe teritoriul istoricilor, aceasta este abordarea pe care Budapesta o preferă: 4 iunie este ziua în care Ungaria a avut ghinion, România a avut noroc și trebuie să discutăm și să rediscutăm argumentele, pentru că în acel moment unii au tras lozul câștigător, ații au tras lozul pierzător. Chestiunea aceasta este, repet, nu doar eronată, dar și riscantă. 4 iunie a fost încoronarea unui proces pe care Ungaria nu avea cum să-l câștige, pentru că Ungaria era, dacă vreți, de partea greșită a istoriei. În principiu, acolo n-a fost vorba de o dispută juridică, ci de una filosofică sau istorico-filosofică. Un principiu a fost pus sub judecată, iar principiul pe care Ungaria îl apăra, evident că intra în conflict cu principiul pe care președintele american Woodrow Wilson l-a lansat în spațiul public, principiul naționalităților.
Deci, România a câștigat pe baza unui principiu de filosofie istorică, nu pe baza unui proces juridic pur și simplu. Și lucrul ăsta trebuie să-l subliniem de fiecare dată la 4 iunie, în această perspectivă, suntem în siajul zilei de 4 iunie, dar nu pe ideea unei zile câștigătoare, fericite din istoria românilor. Asta a fost și ideea pentru care atunci când ni s-au solicitat măsuri pentru Centenar, Institutul nostru de Științe Politice și Relații Internaționale a prezentat în scris sugestia noastră către Academia Română, care era una singură de construire a unei statui a președintelui american Wilson în centrul Bucureștiului, care să fie semnalul cel mai important pentru centenarul României. O statuie a președintelui american Wilson în București ar fi fost mesajul foarte limpede către toată lumea despre semnificația centenarului și despre resorturile lui mai profunde și despre asumarea acestui centenar după 100 de ani. Din păcate, nu s-a întâmplat, poate la următoarea ocazie în 100 de ani”, a declarat Dan Dungaciu.
Relația cu Ungaria „este cel puțin ciudat abordată”
„A doua chestiune este, dincolo de Trianon, relația cu Ungaria, care noi credem că în acest moment este cel puțin ciudat abordată. Comparația care ne vine în minte de cele mai multe ori este cu Republica Moldova și Transnistria. România abordează păstrând proporțile și, sigur, luați-o metaforic, România abordează relația cu Ungaria precum Republica Moldova abordează relația cu Transnistria. Astăzi, dacă te uiți, făcând câțiva pași în urmă, constați că este cel mai favorabil moment pentru Republica Moldova ca să reglementeze chestiunea Transnistreană în favoarea ei sau să pună presiuni pe liderii de acolo ca lucrurile să se întâmple așa cum a avut Chișinău de 30 de ani, teoretic cel puțin. Și constați cu stupefacție că atunci când se uită spre Tiraspol, Chișinăul vede uneori porumbei albi zburând deasupra Tiraspolului, adică așa-numitul Partid a Păcii care există acolo și această, hai să zic așa, prelungire, dacă vreți, a agoniei relații bilaterale.
Deci în loc ca Republica Moldova, Chișinăul, să profite de poziția corectă pe care o are în acest moment și președintele Republicii Moldova, și Guvernul Republicii Moldova, de slăbiciunea inerentă a regimului de la Tiraspol, de faptul că Federația Rusă, nici dacă ar vrea, nu ar putea în momentul acesta să intre în Republica Moldova sau să controleze o Republică Moldova, eventual cucerită. Chișinăul nu pune presiune, dimpotrivă, sprijină regimul de la Tiraspol furnizându-i gratuit, furnizându-i gazul din Federația Rusă pentru ca regimul de la Tiraspol să producă curent pe care îl plătește Chișinăul. Deci, situația aceasta, această struțo-cămilă este cel puțin bizară, deci în acest moment principalul susținător al regimului de la Tiraspol este Chișinăul.
În loc să profite de un context geopolitic favorabil ca să pună presiune… de unde o fi apărut tabăra Păcii la Tiraspol, este greu de presupus, ținând seama că nu s-a schimbat nimic în conducerea de la Triaspol atât de semnificativ. Deci această abordare, păstrând proporțiile, este abordarea pe care o are Bucureștiul față de Budapesta în acest moment și despre asta sigur că o să mai discutăm, nu există sau n-a existat în comparație cu acest moment o situație în care Ungaria să fie mai prost plasată, nu doar din punct de vedere economic, dar și din punct de vedere al prestigiului internațional decât astăzi.
Ea stă prost pe toată dimensiunea sau dacă vreți, pe întreg palierul imagistic, pe relația cu Rusia, cu relația cu China, față de războiul din Ucraina, deci pe toate subiectele stă prost. Deci în momentul în care Ungaria stă atât de prost, este cel puțin greu de explicat de ce România nu ridică la nivel internațional sau regional sau european aceste probleme. Relația București-Budapesta, dacă e tratată la nivel bilateral, va fi de fiecare dată în detrimentul României, singurele victorii pe care România le-a avut pe relația bilaterală este cum a ridicat probleme internaționale, cel puțin la nivel european. Acesta este un moment foarte bun ca lucrurile să fie clarificate, în pofida acestui context, repet, favorabil, lucrurile nu se întâmplă așa. Din punctul nostru de vedere, asta ridică semne de întrebare, cred că totul ar trebui discutat în acest registru, inclusiv discuțiile care se întâmplă astăzi, nu vreau să intru în foarte multe detalii, UDMR-ul este sau nu este la guvernare.
Relația cu UDMR-ul ar trebui discutată din perspectiva relației cu Budapesta și din perspectiva FIDESZ-izării UDMR-ului, în sensul în care el devine o filială FIDESZ la București. Nu e problema să ridici UDMR-ul de la masă ca să te așezi tu, pentru că de foarte multe ori oamenii aceia din UDMR sunt, trebuie să o spunem cu toată sinceritatea, uneori mult peste media politicienilor români aflați astăzi la guvernare. Deci nu e problemă de calitate lor umană, este vorba de o abordare strategică, geopolitică, dacă vreți, a relației cu UDMR-ul, prin recul cu Budapesta.
Lucrurile acesta, din păcate, nu se întâmplă, ați văzut recentele vizite și reacțiile după vizita doamnei președinte a Ungariei la București nu ne sugerează că se întâmplă ceva semnificativ în condițiile în care, adăugați și această dimensiune, intervenția maghiară în Transilvania în acest moment este slabă. Dar nu pentru că s-a întâmplat ceva în mintea domnului Viktor Orban, ci pentru că s-a întâmplat ceva în buzunarele domnului Viktor Orban, în sensul în care finanțele nu mai sunt suficiente ca să susțină faimosul plan Kos Karoly, plan despre care nici în acest moment nu știm dacă a fost acceptat oficial de statul român, dar care se derulează din aprilie 2017. Deci Ungaria stă cel mai prost din toate punctele de vedere, dar discuția politică nu există”, a susținut sociologul Dan Dungaciu.
Populația de români de pe teritoriul Ungariei „sunt o specie muzeală”
„Și ultimul și al treilea punct, românii din Ungaria, care nu fac decât să adauge în acest dosar doar un element în plus. Și aici intervine propriu-zis punctul de plecare al discuției noastre, românii din Ungaria, care la 100 de ani, cum ne demonstrează dl. Gabriel Moisa și echipa domniei sale, la 100 de ani de la Trianon, sunt pe cale de dispariție, sunt o specie muzeală. Românii din Ungaria sunt depuși, ca să zic, în muzee, ca să trecem pe lângă ei să spunem: „uite așa arătau românii din Ungaria”, cât mai sunt în viață cei șase-șapte vorbitori de limba română, după care lucrurile se închid sub ochii noștri, ca să spun așa. Și asta ridică o problemă tulburătoare, care nu ține doar de relația bilaterală, ridică o problemă tulburătoare față de, dacă vreți, să ridicăm un pic dezbaterea.
Dacă România nu-și asumă latinitatea orientală, cum spunea Iorga, cine să o mai asume în această parte a lumii. Ce se întâmplă cu latinitatea orientală, cu românitatea orientală din Serbia, Ungaria, Bulgaria, mă rog, aromânii din zona balcanică, românii din Ucraina și așa mai departe. Dacă România nu se mai interesează de asta, evident că această dimensiune va fi ocultată. Ideea de latinitate a României ar fi fost un element strategic important și prin această idee de latinitate și limbă română, accesarea, dacă vreți, a românilor de pretutindeni a fost, iarăși, o chestiune care a meritat făcută, din păcate, nu s-a făcut.
Una dintre consecința acestei lipse de interes este și dispariția românilor din Ungaria, cu sigur consecințele de rigoare. Ce se va întâmpla peste câțiva ani dacă nu vom avea o minoritate română în Ungaria în discuția bilaterală? Minoritatea maghiară, fiind prezentă în România, minoritatea românească ne mai fiind prezentă în Ungaria și așa mai departe. Care este efectul acestor evoluții istorice, care sunt consecințele strategice geopolitice?”, a adăugat sociologul Dan Dungaciu.
Dezbaterea „La 100 de ani după Trianon, românii din Ungaria au dispărut. Care sunt efectele pentru relația București-Budapesta?” a avut loc miercuri, la Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu” (ISPRI) al Academiei Române.
Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial. Tratatul a fost semnat în Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv România), pe de o parte, și de Ungaria, de altă parte.
Tratatul a fost semnat pentru a stabili frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi: Austria, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (stat devenit ulterior Iugoslavia), România și Cehoslovacia. Tratatul de la Trianon a făcut parte din seria tratatelor încheiate la finalul Primului Război Mondial, celelalte fiind tratatele de pace încheiate de Puterile Aliate cu Germania (la Versailles, în 28 iunie 1919), Austria (la Saint Germain en Laye, în 10 septembrie 1919), Bulgaria (la Neuilly, în 27 noiembrie 1919) și cu Turcia (la Sèvres, semnat la 4 iunie 1920 și repudiat apoi, fiind înlocuit cu tratatul de la Lausanne).
