Președintele Klaus Iohannis este o figură discretă pe scena politică europeană, iar pe cea mondială putem spune că lipsește cu desăvârșire. Acest lucru nu i-a împiedicat pe cei de la Financial Times să-l considere potențial candidat pentru șefia Consiliului European, funcție ocupată în acest moment de Donald Tusk.
Tot cei de la ft.com îl mai nominalizează și pe Antonio Costa pentru o funcție înaltă în Uniunea Europeană, deși premierul Portugaliei a negat în repetate rânduri că și-ar dori vreo funcție în UE, inclusiv înainte și după summit-ul de la Sibiu a făcut declarații în acest sens.
Marele dezavantaj al lui Klaus Iohannis este lipsa experienței în ceea ce privește politica externă și lipsa experienței la cel mai înalt nivel. În afară de Sibiu, un oraș foarte mic pe harta Europei, Iohannis n-a mai condus altceva, pentru că România este condusă de Guvern și Parlament, aproape deloc de președinte.
Lui Iohannis îi lipsește tocmai această artă a negocierilor între diferite tabere, între diferiți politicieni, iar o funcție în UE presupune să fii stăpân pe tine în negocieri. Donald Tusk a controlat de multe ori conflictele dintre diferitele state europene și le-a pus la aceeași masă chiar dacă au existat opinii diferite.
Dar înainte să ajungă președintele Consiliului European, Tusk a fost premier al Poloniei timp de 7 ani, apoi ministru de interne. Deci nu putem să-l acuzăm că n-ar avea experiență la cel mai înalt nivel sau că vine dintr-un mic orășel european. În 2009, când s-a oferit pentru prima dată această funcție, Herman Van Rompuy a fost ales președinte al Consiliului European, după o carieră ca premier al Belgiei și ministru al bugetului. În timp ce președintele nostru e activ pe scena politică din România din 2018, în primii 3 ani de mandat a fost absent și lent.
Toate aceste caracteristici sunt absolut necesare în condițiile în care Consiliul European are grijă de politica externă a Uniunii Europene. Pentru Iohannis ar fi un salt în gol fără parașută. Dar dincolo de aceste aspecte, președintele Consiliului European are oricum puteri foarte limitate, ba chiar nu e clar ce puteri a dobândit pentru că toate deciziile aparțin statelor membre.
Această utopie cu Iohannis la șefia Consiliului European a fost imediat comentată de diferiți lideri politici din România. Unii se bucură că ar putea scăpa de cel mai mare adversar la alegerile prezidențiale. Alții – în special PSD – îi vor pune toate bețele în roate și deja Dăncilă ar trebui să testeze terenul, să vadă dacă e nevoie să intervină acum cât încă mai are puterea.
Nu ar fi surprinzător să renunțe Iohannis la alegerile prezidențiale pentru o funcție europeană. Surprinzător e rolul jucat de România în UE, o țară izolată pe toate planurile, dar care intră în discuții pentru funcții europene, deși Macron o va transforma în viteza a II-a.
Cioloș și visul său
Un alt vis de vară mai e și acela că Dacian Cioloș ar avea șanse la șefia noului grup european Renew Europe, fondat de președintele Franței. Adică Macron s-a chinuit să tragă sforile, să strângă oameni în jurul său și pe urmă ar lăsa partidul pe mâna lui Cioloș, un politician dintr-o țară aflată la marginea Europei, care n-a câștigat nicio bătălie politică în viața lui.
Evident că președintele Franței nu vrea să scape partidul din mână, mai ales că va avea nevoie de voturi în Parlamentul European. Dacian Cioloș, la fel ca mulți alți politicieni români, e văzut drept un oportunist din estul Europei, iar oportuniștii nu sunt apreciați de nimeni pentru că la prima ocazie trădează; cât despre trădările lui Cioloș, le știm cu toții.
Dacă o mai punem la socoteală și pe Codruța Kovesi, am putea spune că România va conduce Uniunea Europeană. Ce vise frumoase vara asta, doar că Franța și Germania s-ar putea să ne ofere câteva dușuri reci.
