Marea Britanie va oficializa Brexitul pe 31 ianuarie 2020 când va părăsi Uniunea Europeană, după negocieri și bătălii politice care au durat aproape 4 ani de zile și politicienii de la Londra au încercat să reducă pierderile economice. Marea Britanie e acum pe un drum cu sens unic și va trebui să facă față singură provocărilor economice.
Brexitul este doar o etapă și nu rezolvă toate problemele dintre UE și Marea Britanie. Uniunea Europeană a pregătit planul său pentru un viitor acord cu Marea Britanie pentru a-și proteja interesele economice în regiune, iar negocierile urmează să înceapă în luna februarie. Potrivit politico.eu, mai multe aspecte vor fi esențiale în negocierile ce vor urma între UE și Marea Britanie:
- Tipuri de acorduri de liber schimb realizate în 11 luni
Uniunea Europeană își dorește un acord puternic cu Marea Britanie „fără tarife, fără cote și fără dumping”, numai că îngrijorările la Bruxelles sunt legate de faptul că a rămas foarte puțin timp, iar cele 11 luni, până la sfârșitul lui 2020 nu vor fi suficiente pentru a acoperi toate domeniile de interes. Bruxelles va trebui să „prioritizeze” anumite sectoare pentru a-și proteja interesele.
Michel Barnier – negociatorul șef al UE privind Brexitul – a declarat că cele două părți vor încerca să stabilească un „acord de bază” care ar acoperi doar „comerțul cu mărfuri, condiții de concurență echitabile, sectorul pescuitului și securitatea internă și externă”.
Transportul și aviația ar fi excluse dintr-un astfel de acord stabilit în grabă, însă nu se știe dacă comerțul cu servicii – esențial pentru economia britanică – va fi parte a înțelegerilor din 2020.
Uniunea Europeană are de gând să joace dur și să-l constrângă pe Boris Johnson, premierul Marii Britanii, să ceară prelungirea perioadei de tranziție. Astfel, dacă Marea Britanie va dori vreun acord suplimentar, premierul Johnson va trebui să cedeze și să ducă negocierile inclusiv în 2021, ceea ce îi va oferi Uniunii mai mult timp să-și protejeze sectoarele prioritare.
- „Tactica salami” pentru a grăbi negocierile
Marea Britanie încearcă să negocieze fiecare sector în parte, ceea ce înseamnă „tactica salami” (salamului) care înseamnă spargerea acordului general în mai multe părți, unde experți din fiecare domeniu vor negocia fiecare aspect.
Comisia Europeană vrea un acord unic cu o componentă generală, una economică și una de securitate. Orice va veni în plus, UE va încerca să oblige Marea Britanie să ceară acorduri suplimentare. Michel Barnier s-a arătat dispus să împartă negocierile doar în privința securității, care va fi tratată separat de celelalte aspecte.
- Britanicii vor libertate economică la granițele UE
Odată cu ieșirea din UE, Marea Britanie nu vrea să mai accepte regulile europene și să-și facă propriul său drum economic. Numai că o astfel de intenție ar risca să transforme Marea Britanie în Singapore sau ar crea un conflict economic între UE și Marea Britanie.
UE vrea să impună anumite condiții de concurență echitabile care tolerează „dumpingul zero”, pentru a evita să transforme Marea Britanie într-un competitor regional. De asemenea, Bruxelles vrea inclusiv să impună amenzi sau să suspende beneficiile comerciale dacă britanicii nu-și vor respecta angajamentele.
Oficialii europeni nu sunt dispuși să tolereze nicio abatere de la concurența echitabilă, iar Marea Britanie va trebui să respecte în continuare prevederile europene.
Din acest punct de vedere, există riscul unui conflict economic. Marea Britanie are posibilitatea să adopte standarde divergente de siguranță a produselor, ceea ce UE nu poate controla. În schimb UE va putea să interzică anumite mărfuri din Marea Britanie și se va ajunge la un conflict economic cum vedem astăzi între alte state.
- Acordurile UE deja existente limitează sfera negocierilor cu Marea Britanie
Comisia Europeană a avertizat că are o „marjă limitată” pentru a oferi Marii Britanii un acces pe piață mai bun pentru bunuri și servicii decât oferă altor țări. Britanicii speră să aibă o sferă de negociere mai mare mai ales în ceea ce privește sectorul serviciilor. Dacă UE le va oferi britanicilor anumite beneficii, atunci va trebui să-și revizuiască și acordurile cu alte state sau alte state vor împiedica UE să ofere britanicilor ceva în plus.
- Acordurile trebuie ratificate de parlamentele naționale
Un acord UE-Marea Britanie ar putea implica circa 40 de parlamente naționale, ceea ce va îngreuna negocierile și nu ar fi timp suficient să se pună în discuție în fiecare stat. Comisia nu e sigură dacă acordul pentru Brexit va fi doar între UE și Marea Britanie sau va implica și alte state.
Chiar dacă va fi „doar UE” – adică guvernele statelor membre și Parlamentul European – va avea nevoie de câteva luni pentru a fi pus în discuți și pentru a fi acceptat. Soluția cea mai rapidă ar fi ca statele UE să accepte acordul până la sfârșitul anului, iar celelalte părți să aștepte ratificarea parlamentelor naționale.
Ținând cont de câte părți vor fi implicate în aceste negocieri, rămâne foarte puțin timp pentru negocierile efective. UE și Marea Britanie ar trebui să ajungă la un acord în această vară pentru ca ulterior să fie analizat de parlamente și ratificat.
- Drepturilor muncitorilor străini din Marea Britanie
Una dintre marile discuții din Marea Britanie este despre drepturilor muncitorilor străini. Comitetul Consultativ pentru Migrație, din Marea Britanie, dorește să mențină viza actuală, dar a propus câteva schimbări, inclusiv reducerea pragului de salarizare pentru muncitorii străini calificați, de la aproximativ 30.000 de lire la 25.600 de lire, potrivit politico.eu.
Mulți susținători ai Brexitului doresc un plan pentru a reduce migrația, considerând că acest lucru va ajuta economia țării să crească după ieșirea din Uniunea Europeană. Această decizie ar urma să influențeze PIB-ul pe cap de locuitor și să reducă ritmul de creștere a populației, deoarece muncitorii din statele europene vor fi descurajați să vină spre Londra.
- Brexitul va costa 260 de miliarde de dolari
Un studiu realizat de Bloomberg arată că din iunie 2016, când britanicii au votat pentru Brexit, și până la sfârșitul anului 2019, Marea Britanie a pierdut 170 de miliarde de dolari din PIB, iar alte 70 de miliarde se vor pierde în 2020 după ce va deveni oficial divorțul dintre Marea Britanie și UE. Costul total al Brexitului ar urma să ajungă la circa 260 de miliarde de dolari. Creșterea PIB-ului țării a coborât de la 2% la doar 1% și experții consideră că economia britanică și-a redus motoarele cu 3% comparativ cu ritmul pe care l-ar fi avut fără Brexit.
