Andrei Pleşu şi Securitatea. Riscă scriitorul un dosar penal pentru fals şi uz de fals?

Filosoful Andrei Pleşu şi Securitatea comunistă. Riscă scriitorul să se aleagă cu un dosar penal pentru fals şi uz de fals? Află despre ce este vorba.

Într-un articol publicat, luni, pe blog, jurnalistul Sorin Roşca Stănescu vorbeşte despre aşa-numita „operaţiune Păltiniş”, despre care susţine că a fost pusă la cale de Securitate pentru a trimite în Vest agenţi care să îl promoveze pe Nicolae Ceauşescu şi, în general, imaginea unei Românii „independente, scapate din orbita sovietica, gata sa coopereze oricand cu statele democrate pentru apararea democratiei si drepturilor omului”.

„O diversiune, la vremea aceea, extrem de sofisticata. Si care nu a mai putut fi dusa pana la capat. Pentru ca, intre timp, Ceausescu s-a devoalat.

Dar primii pasi au fost facuti. Se pare, cu acceptul lui Noica. Acolo, la Paltinis, a fost creata, cu sprijinul Securitatii, un fel de scoala informala. Semi-legala. Vezi Doamne, tolerata de sistem. O scoala de filosofie. In care unii ucenici ai lui Noica erau agenti ai Securitatii. Iar altii erau victime si cadeau ca mustele, confesandu-se in fata marelui filosof, dar si a invataceilor sai, agenti ai Securitatii. O spune generalul Aurel I. Rogojan, nu o spun eu, ca si faimosul jurnal de la Paltinis nu ar fi altceva decat o colectie de note informative, prin care Securitatea isi verifica tinerii intelectuali deveniti agenti.

Si care, pe rand, urmau, asa cum am aratat mai sus, sa fie implantati in vest, ca agenti de influenta. Andrei Plesu este unul dintre ei. Misiunea in care a fost trimis de catre Malita a fost doar una dintre operatiunile in care Securitatea a incercat verificarea si utilizarea tanarului recrut.

Marea problema legata de Andrei Plesu nu este aceea ca, iata, se dovedeste, inca o data, ca aceasta caracatita a Securitatii s-a intins in cele mai neasteptate directii, si nici macar ca un personaj care, de multe ori, in ultimii 25 de ani, s-a asezat pe un soclu din care a dat verdicte impotriva altora, acuzandu-i pentru pacate mult mai putin semnificative. Marea problema este alta, iar Andrei Plesu trebuie sa si-o asume. Si anume ca el s-a catarat de cateva ori in functii si demnitati importante ale statului roman, invocand tocmai un statut pe are nu l-a avut niciodata. Cel de dizident. Cand el, de fapt, a fost un securist. Si ca securist nu putea fi dizident. Dar, de fiecare data, Plesu a trebuit sa semneze un document. Din care reiesea ca el nu a colaborat niciodata si in niciun fel cu Securitatea. Aceste documente pe care le-a semnat, si in ocaziile in care a devenit ministru, si atunci cand a ajuns, tot cu rang de ministru, membru al Consiliului National pentru Cercetarea Arhivelor Securitatii, deci paznic la oi, reprezinta falsuri. Falsuri de care Andrei Plesu a uzat. Iar infractiunea de fals si de uz de fals, din cate stiu eu, este aspru pedepsita, atat de Codul Penal ceausist, cat si de Codul Penal, partial revizuit, dupa 1989. Ca sa nu mai vorbim de Noul Cod Penal.

Daca nu pluteste in aer o autosesizare a procurorilor, cu certitudine, pluteste in aer o plangere penala impotriva lui Andrei Plesu, pentru care acesta, este drept, tardiv, va fi pus in situatia sa dea explicatii”, detaliază SRS.

Citiţi AICI întregul articol al lui Sorin Roşca Stănescu.