Preşedintele Societăţii Academice din România (SAR), Alina Mungiu-Pippidi, într-un editorial pentru România Curată, intervine în scandalul momentului, provocat de ordonanţa de urgenţă pe tema codurilor penale, adoptată peste noapte.
Pippidi remarcă faptul că ”pe vremea cînd OUG 13 nu dezincriminase legiferarea în interesul unei părți private chiar dacă aveai o legătură cu aceasta, deci te aflai în conflict de interese, parlamentarul Iordache, cu ajutorul unor colegi din PSD și PNL, a promovat în 2013 o lege comandată de însuși plătitorul lui și beneficiarul legii, Mihai Vlasov, de care fusese plătit cu 115.000 euro”
Această critică modul în care ministrul Justiţiei, Florin Iordache a ales să acționeze și susține că acesta” trebuie să demisioneze, din minister, din Parlament și din partid, și să nu mai facă niciodată legi”.
„Mihai Vlasov, fost președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR), a luat doi ani pentru asta, după ce fusese ridicat datorită unui flagrant cu o mită mult mai mare.
Nu e clar de ce Florin Iordache și ceilalți au scăpat cu doar niște declarații la proces. În fond, legea au trecut-o ei, nu Vlasov.
Nu e clar de ce nici o comisie de disciplină sau etică a Camerei nu a discutat cazul. Măcar trei parlamentari erau sau fuseseră pînă recent pe statul de plată al beneficiarului.
Dar cînd s-a întîmplat ca o comisie de etică să discute cu parlamentarii situația conflictelor lor de interese, cerîndu-le să le rezolve înainte să facă cineva o plîngere la DNA? De ce au parlamentarii zeci de procese cu ANI, în care se apără cu tot felul de subterfugii, dacă nu pentru conflicte de interese vădite, ca nepotismul?
Dnul Dragnea a zis că PSD vrea și el anticorupție, dar nu așa. Așa cum? Adică să lăsăm pe toată lumea să fure, să prindem după aceea pe cine putem – că dacă fură aproape toți, cert nu avem capacitate să îi arestăm pe toți, și să îi punem pe ăia pe care îi prindem în închisori din ce în ce ma înghesuite, că asta e anticorupția românească, prinzi tot mai mulți hoți dar furturile nu scad. Dl. Văcăroiu, președintele Curții de Conturi, zice și el că a rămas cu așa de puțini bani în bugetul de anul ăsta că va trebui să dea afară inspectori de la Curtea de Conturi, instituție care „deranjează pe toată lumea”.
Sunt cu totul de acord cu acești domni, desi i-am tot pus pe lista neagră și am tot avut procese cu ei, ba dlui președinte al Curții de Conturi i-am poprit și salariul la un moment dat (ce țară). Trebuie o anticorupție mai eficientă, una în care dl. Iordache să nu mai poată legifera cu dedicație pentru șefii săi și contra interesului public.
Deocamdată însă a făcut-o de două ori, și nu mai poate scăpa și a doua oară. Dnul Iordache trebuie să demisioneze, din minister, din Parlament și din partid, și să nu mai facă niciodată legi. Nu îmi fac griji pentru el. A pus deoparte destul, iar nevastă-sa are pensie de 12 000 de lei pentru puțini ani de împărțit justiție la Caracal. Cazul ar merita în sine o investigație, cum se poate cineva pensiona înainte de 50 de ani cu o asemenea pensie și dacă nu ar trebui să ne judecăm toți la Caracal, unde justiția e probabil de 12 ori mai bună, fiind plătită de 12 ori salariul mediu.
După ce pleacă dl. Iordache, poate discutăm un pic unde suntem cu anticorupția asta, dacă nu putem opri pe parlamentari înainte să facă porcării, de exemplu. Eu scriu cu multă vreme înainte să dați voi ordonanța 13 că palierul administrativ al anticorupției și nu cel penal trebuie întărit, dar toate guvernele l-au tot slăbit. Dacă s-a ajuns cu toate în penal, e că doar penalul funcționează, pînă la blocajul din închisori.
Ca să se așeze cineva cu voi la masa asta rotundă însă, Iordache și complicii trebuie să dispară complet și definitiv. Faceți un gest să ne arătați că ați înțeles că nu sunteți partidul unor asemenea oameni și asemenea politici.
Altfel nu vă văd bine, că nimeni nu se poate lupta în același timp și cu marea masă a celor furați, și cu serviciile secrete cărora le tăiați bugetul, și cu presa externă, pe baza căreia acționează cancelariile străine indiferent cine e la putere, că acolo presa înseamnă opinie publică și votanții sunt sensibili la subiectul corupției” scrie Pippidi.
Citiți AICI articolul complet semnat de Preşedintele Societăţii Academice din România (SAR), Alina Mungiu-Pippidi.
