Continuă jihadul în Partidul Social Democrat. Primarul municipiului Iași, Mihai Chirica (încă membru al PSD, în ciuda furiei pe care și-a atras-o, criticând OUG 13), a făcut mărturii devastatoare despre execuțiile girate de către Liviu Dragnea.
S-a întâmplat joi, într-o conferință de presă susținută în Iași, unde Chirica a dezvăluit tehnicile de-a dreptul staliniste (amintind de procesele-spectacol ale anilor ’30) pe care PSD-iștii le adoptă în celebrele CExN-uri (comitete executive naționale), unde, în formulă restrânsă, îi înfierează pe diverși social-democrați, ca urmare a disidenței acestora față de baronul de Teleorman, conform paginii de Facebook a Radio Hit Iași.
Edilul ieșean nu s-a ferit să pronunțe numele ministrului Muncii (Olguța Vasilescu) și pe cel al primarului general din București (Gabriela Firea), desemnându-le drept oamenii care dau tonul execuțiilor în CEx-uri.
Tragicomedia face ca tocmai Dragnea să fie „polițistul bun” (în antiteză cu „polițiștii răi” Firea și Vasilescu) și să mimeze că este de partea celui executat, a mai arătat Chirica.
Iată explicațiile detaliate ale fostului vicepreședinte al Mihai Chirica:
„Circul acolo este cam în felul următor: un grup foarte restrâns popularizează soluția: «Omul ăsta trebuie îndepărtat». Ori este agent SIE, SRI, KGB… Nu știu ce fel de agent o fi spus că este domnul Grindeanu; în fine: șeful unei structuri foarte periculoase – ca să concluzionăm.
După care începe discuția. Ordinea cuvântărilor este foarte bine selectată. Se începe pe ranguri – adică dacă nu începe doamna Firea, începe doamna Olguța (depinde cum își fac semn). Încep amândouă, încep să lovească, lovesc în persoana respectivă, devine mirosul de sânge din ce în ce mai pregnant în această sală (nu e de râs), după care fiecare se îngrămădesc să ia cuvântul, rând pe rând, și să lovească în acea persoană, rând pe rând, stimulându-și și imaginația… Unii vin cu dicționarul (că cunosc vreo 2-3 pe-acolo care n-au trecut decât foarte-foarte rar pe la școală), dar nu contează. Injurii se găsesc – slavă Domnului! – cu ghiotura.
Și după care se supune la vot. Fiecare aleg soluțiile radicale – adică: «Îl dăm jos: de-acolo, de-acolo, de-acolo, îl omorâm și la urmă îl și defăimăm complet» (ca să nu folosesc un cuvânt foarte vulgar).
După care apare liderul și spune: «Nu. Sunt de acord cu a), b), c), d), dar fără defăimare». Cu asta nu mai sunt de acord, pentru că… Ș-apare o dispută între «polițistul bun» (vezi Dragnea) și ceilalți «polițiști foarte răi». Și se dau soluțiile: «Știi? Eu am vrut să te salvez. Adică am vrut să te fac viceprim-ministru; n-ai vrut. Vezi? Eu am vrut; tu n-ai vrut. Am vrut să-ți ofer nu știu ce portofoliu, am vrut să te fac viceguvernatorul Băncii Naționale (ai văzut ce salariu ai acolo). Eu am vrut; tu n-ai vrut. Am mai vrut tot felul de chestii să-ți propun, dar vezi? Ăștia (și începe să-i nominalizeze) au vrut să te dea ș-afară din partid, dar eu nu sunt de acord. Deci toate pân-aici! Mi-ești drag, ești prietenul meu».
Și gata: circul ia sfârșit, omul este umilit la propriu, i se aduc tot felul de învinuiri pe care nu vi le imaginați aici (nici măcar dacă vă duceți la berăria de după stadion – la fel se discută) și este asasinat într-o manieră cât se poate de evidentă.
Asta este ceea ce se întâmplă sub conducerea lui Liviu Dragnea. Ș-au mai trecut pe-acolo și domnul Zgonea, și domnul Ponta, și domnul Geoană, a trecut și Mihai Chirica, a trecut și Grindeanu și vor mai trece probabil și alții, atâta timp cât domnul Dragnea conduce acest partid. Acesta este adevărul cât se poate de franc asupra a ceea ce intuiesc că s-a întâmplat acolo. Dar puteți să-l sunați pe premier (dacă are timp să vă răspundă) și, dacă poate să mă contrazică, s-o facă, că aștept cu mare bucurie și aș fi bucuros să știu că a fost altfel (ceea ce nu cred).
Am vrut să-i transmit un mesaj (nu știu dacă a ajuns vreodată la dumnealui, că înțeleg că și-a mai schimbat numerele de telefon), prin care l-am rugat să-și ia o foaie și să deseneze (lucru pe care l-am făcut și eu): am jucat ritzi-pitzi, așteptând să treacă cei 40-50 de oameni care au vorbit despre mine, am desenat, m-am gândit la lucruri frumoase… N-am înțeles nici un sfert din ceea ce au spus, pentru că mintea mea era total deconectată de la acele cuvinte vulgare”.
