Dragnea mai are de stat ani buni în afara Guvernului. O spune chiar CCR

Președintele Partidului Social Democrat (PSD), Liviu Dragnea, mai are de stat ani buni în afara Guvernului. O spune chiar Curtea Constituțională a României (CCR).

Ideea a fost exprimată miercuri de către instituția condusă de Valer Dorneanu, în motivarea deciziei date pe 4 mai, în care CCR stabilise constituționalitatea Legii nr. 90/2001, cea care îi împiedică pe condamnații definitiv să facă parte din Executiv. Amintim că pe 22 aprilie 2016 Dragnea a fost condamnat definitiv la 2 ani de închisoare cu executare în dosarul Referendumul.

Concret: CCR consideră că interdicția ca persoanele condamnate să facă parte din Guvern trebuie să înceteze, conform legislației în vigoare, în caz de reabilitare, dezincriminare sau amnistie.

„Lăsînd deoparte amnistia sau dezincriminarea, care sunt incerte, pentru Liviu Dragnea se reaprinde flacăra speranței: din 2024, el poate fi premier al României”, comentează jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob pe Inpolitics.ro, subliniind – desigur – că acest termen se va prelungi în cazul în care baronul de Teleorman va fi condamnat în dosarul Bombonica.

BTI argumentează cu două articole din Codul Penal. Astfel, conform art. 166, „condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţă, după împlinirea următoarelor termene: a) 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depăşeşte 5 ani”. De asemenea, art. 167 stipulează că, „în caz de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, termenul curge de la data împlinirii termenului de supraveghere”.

Iată câteva fragmente din motivarea publicată marți de către CCR și citată de Agerpres:

„(…) Apare cu evidență că, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, sintagma ‘nu au suferit condamnări penale’ încetează să mai constituie o interdicție la dobândirea calității de membru al Guvernului în ceea ce privește persoanele care cad sub incidența/sunt beneficiare ale unei legi de dezincriminare sau de amnistie sau care au fost reabilitate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, persoane cu privire la care condamnarea penală încetează să mai producă efectele extrapenale prevăzute de lege. Orice altă interpretare dată sintagmei ‘nu au suferit condamnări penale’ din cuprinsul art.2 din Legea nr. 90/2001 ar fi contrară literei și spiritului Constituției”, se arată în motivarea deciziei prin care CCR a respins ca inadmisibilă, pe 4 mai, sesizarea Avocatului Poporului referitoare la articolul care interzice persoanelor condamnate să fie membri ai Guvernului.

Referitor la aspectele de neconstituționalitate formulate de Avocatul Poporului cu privire la consecințele extrapenale derivate dintr-o hotărâre judecătorească de condamnare, CCR a reținut că acestea nu constituie „veritabile critici de neconstituționalitate”, întrucât își găsesc rezolvarea prin aplicarea unor prevederi din Codul penal.

„Astfel, ori de câte ori apreciază oportun, în funcție de materia normată, legiuitorul poate conferi condamnării penale efecte juridice care excedează sancțiunea penală, reglementând decăderi, interdicții sau incapacități care rezultă din condamnare. Aceste consecințe extrapenale care derivă din condamnare operează în condițiile și termenele stabilite de lege. O astfel de consecință extrapenală o constituie interdicția cu privire la dobândirea calității de membru al Guvernului aplicabilă persoanelor condamnate penal printr-o hotărâre definitivă, consacrată de sintagma ‘nu au suferit condamnări penale’ din cuprinsul art.2 din Legea nr.90/2001”, se menționează în motivare.

Curtea Constituțională mai consideră că legiuitorul este cel care conferă instituției reabilitării, o cauză legală și personală de înlăturare a consecințelor condamnării, efecte ce constau în încetarea decăderilor și interdicțiilor, precum și a incapacităților care rezultă din condamnare.

„Cu alte cuvinte, consecințele extrapenale ale condamnării se produc atâta vreme cât nu a intervenit reabilitarea de drept sau judecătorească a persoanei fizice. Reabilitarea judecătorească (facultativă) constituie forma tipică a reabilitării, care se poate obține, la cerere, prin hotărârea instanței de judecată (…), în urma verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, având ca efect înlăturarea consecințelor condamnării. (…) Efectele reabilitării se produc pentru viitor. Înlăturarea consecințelor condamnării vizează nu numai materia dreptului penal (…), ci și consecințele extrapenale care au derivat din condamnare, decăderile, interdicțiile sau incapacitățile încetând odată cu rămânerea definitivă a hotărârii de reabilitare”, se mai menționează în motivare.