Ucraina, vecina noastră de la nord-est, se confruntă de peste trei ani cu un război purtat împotriva insurgenților pro-ruși din regiunile Donețk și Lugansk, pe care Rusia îl susține fără ca să mai facă măcar minime eforturi de fațadă de a retracta faptul implicării militarilor ruși pe teritoriul Ucrainei.
Oricât de paradoxal ar părea, tentaculele războiului hibrid purtat în estul Ucrainei (la aproape 2000 de kilometri de București) se întind până foarte aproape de noi, mai concret în Serbia. Recrutori în căutare de mercenari sau voluntari pentru formațiunile armate pro-ruse din Donbas au luat la picior, în 2014-2016, Serbia și Muntenegru, în căutare de carne de tun pentru mașinăria de război a lui Putin. Cu mai puțin de un an în urmă aceștia și-au atins scopul. Ei au creat o structură-paravan cu acoperire pentru Serbia, Bosnia-Herțegovina și Muntenegru. Aceasta se ocupă de radicalizarea și recrutarea localnicilor în forțele armate ale separatiștilor anti-ucraineni.
”Cazacii” din Serbia, oșteni credincioși ai lui Putin în războiul acestuia împotriva Ucrainei
Războiul din estul Ucrainei, în care rebelii pro-ruși finanțați și înarmați de Kremlin luptă împotriva autorităților legitime ale statului ucrainean, a servit drept teatru de manifestare a vitejiei pentru cel puțin câteva sute de cetățeni ai Serbiei și Muntenegrului. Aceștia au traversat frontiera de stat a Ucrainei începând cu ofensiva armatei ucrainene împotriva organizațiilor teroriste ”Republica Populară Donețk” și ”Republica Populară Lugansk” din iunie 2014. Ei s-au înscris din proprie inițiativă, adică din convingeri antioccidentale, în grupurile înarmate ale teroriștilor pro-ruși.
În vara anului 2014, un comandant al batalionului ”Patria” din Forțele Armate ale Ucrainei oferea următoarea caracteristică sârbilor și muntenegrenilor care luptau împotriva Ucrainei: ”Sunt profesioniști cu experiență de luptă și de muncă în echipă. Lunetistul meu i-a putut lichida doar din a treia tentativă. Ei își poartă semnele distinctive, blazoanele și beretele tradționale sârbești. De asemenea, își lasă mustăți și bărbi lungi, încercând să imite imaginea tradițională a cetnicilor (partizani monarhiști sârbi din secolul XX, membri ai unei unități militare numită ”Ceta” – denumirea sârbă a companiei)”, potrivit Segodnya.ua.
Participarea cetățenilor Serbiei la războiul din Donbas de partea teroriștilor pro-ruși a fost confirmată oficial de Ministerul Afacerilor Interne din Ucraina. În 2014, Anton Gherașcenko, consilier al ministrului de Interne de la Kiev Arsen Avakov, a comunicat (citat de Segodnya.ua) că în orașul Ilovaisk din regiunea Donețk a fost arestat un cetățean al Slovaciei de origine sârbă care lupta de partea teroriștilor. ”În apropierea depoului din orașul Ilovaisk a fost reținut un cetățean al Uniunii Europene de origine sârbă pe nume Miroslav Rohaci, cetățean al Republicii Slovace, din orașul Banska Bystrica. Asupra lui s-a descoperit un pașaport slovac cu ștampila corespunzătoare trecerii frontierei de stat a Ucrainei pe 3 iulie 2014 în aeroportul Juleanî” (Aeroportul Internațional din capitala Ucrainei, Kiev). Gherașcenco a mai adăugat: ”Prizonierul servea în trupele de infanterie ale teroriștilor ca servant al lansatoarelor de proiectile (mortiere) și afirmă că a venit în Ucraina nu ca mercenar, ci din convingere”.
Sârbii care se dau cazaci au ca lider un general rus și văd Rusia drept „un far în întuneric”
Pe 18 septembrie 2016, sârbii și muntenegrenii care au luptat pe frontul din Donbas s-au reunit în orașul Kotor din Muntenegru, în fața bisericii Sf. Nikola, unde au format o structură paramilitară numită ”Oastea Căzăcească din Balcani.”, cu pretinsă jurisdicție în Serbia, Muntenegru și Republica Srpska din componența Bosniei și Herțegovinei, relatează Serbialife.ru.
”Cazacii” adunați în Kotor au raportat cu privire la intenția lor de a-și crea o structură militară paralelă celor ale Muntenegrului și Republicii Serbia în fața generalului de cazaci (atamanului) Viktor Vladimirovici Zaplatin, cetățean al Federației Ruse. Acesta ”lucrează de 16 ani ca reprezentant al Rusiei în Serbia”, conform site-ului Serbialife.ru.
Colonelul muntenegrean ”de cazaci” Slobodan Peiovici, ales locțiitor al atamanului suprem al ”Oastei Căzăcești din Balcani”, a atacat dur dezideratul țării sale de a deveni membru NATO. ”Nu vrem în celula NATO, care ne-a omorât cu cruzime de la Subotița până la Murin (localitate din Muntenegru, n.r.)”.
Un alt colonel ”de cazaci”, Vojislav Vidakovici, șeful colonelului Peiovici, a fost ales conducător suprem al ”Oastei Căzăcești din Balcani”. În mijlocul evenimentului din Kotor, acesta a transmis un mesaj către organizația căzăcească din Federația Rusă, cu îndemnul de a se uni în jurul Bisericii Ortodoxe Sârbe. Potrivit lui Vidakovici, aceasta ar reprezenta ”Cea mai mare forță a noastră și cea mai mare oștire din ceruri. Sunt toți sfinții și toți martirii noștri, care și-au dat viața pentru poporul nostru, pentru existența noastră ortodoxă. Cazacii sunt oștenii lui Hristos”.
La eveniment au mai luat parte președintele Frăției Tineretului Ortodox, Mihailo Bocikovici. Dar și, atenție! un cetățean pe nume Serghei Stepin, reprezentând Asociația Voluntarilor din Donbas (estul Ucrainei), una din structurile afiliate organizațiilor teroriste ”republica populară Donețk” și ”republica populară Lugansk”, acestea din urmă au fost calificate astfel în legislația ucraineană, recunoscută la nivel internațional ca având jurisdicție asupra regiunilor ucrainene Donețk și Lugansk, afectate de războiul anti-ucrainean finanțat, dotat și susținut diplomatic de către Federația Rusă.
În manifestul de înființare a ”Oastei Căzăcești a Balcanilor”, membrii acesteia afirmă (citați de Serbialife.ru) că sistemul de valori occidental le este ”îndepărtat și străin”, și că au drept obiectiv ”demascarea proiectului istoric distrugător împotriva Serbiei”. Aceștia văd Rusia lui Putin drept ”un far în întuneric pentru toate popoarele balcanice”.
Stabilitatea internă trebuie protejată. Aventurierii pro-ruși lucrează nestingheriți în jurul României.
Organizațiile căzăcești din Serbia și Muntenegru nu au fost încă destructurate, chiar dacă, măcar în teorie, aceste state ar trebui să documenteze activitățile extremiste și să-i sancționeze pe cei care le desfășoară. Măcar din motivele destul de întemeiate, în opinia noastră, că dețin legislație împotriva extremismului iar Muntenegru este acum o țară membră a NATO.
Cât despre autoritățile din România, acestea ar trebui să fie mai atente la aceste evenimente și să nu admită penetrarea grupurilor etnice slave din România sau a oricăror altor minorități naționale de purtători ai extremismului de extracție rusă. Stabilitatea etnoculturală din țara noastră a fost unul dintre puținele atu-uri genuine ale României în procesul de integrare europeană și euroatlantică, reprezintă una dintre garanțiile securității noastre naționale și trebuie protejată.
