Recentul anunţ al deputatului Marton Arpad, vicepreşedinte al „supercomisiei” Iordache – care le-a transmis colegilor de la PSD-ALDE că legile Justiţiei ar putea fi modificate, definitiv, abia în februarie, şi nu acum, în „buza” Crăciunului, aşa cum vor Dragnea şi Tăriceanu – ascunde, în subsidiar, nemulţumirea liderilor UDMR referitoare la faptul că, deşi nu pun nimic palpabil pe masa negocierilor, cele două partide de guvernământ au pretenţia ca Uniunea să susţină necondiţionat demersul amintitei „supercomisii”, doar în schimbul acceptării unor amendamente.
Potrivit surselor PSnews.ro, Kelemen Hunor şi ceilalţi lideri ai UDMR sunt ferm convinşi că Dragnea şi Tăriceanu doresc ca Uniunea (membră cu drepturi depline a Partidului Popular European) să susţină, în totalitate, modificările coordonate de Florin Iordache, Eugen Nicolicea şi Şerban Nicolae, pentru că o astfel de cooptare ar mai salva din aparenţe la Bruxelles, unde oficialii PPE critică în termeni vehemenţi apropiata mutilare a legilor Justiţiei.
Plata dorită: agenţii guvernamentale
Totuşi, liderii UDMR preferă să nu-şi facă publice adevăratele nemulţumiri, pentru a nu turna gaz pe focul deja existent, în condiţiile în care majoritatea PSD-ALDE deţine oricum posibilitatea de a-şi impune punctul de vedere şi fără aportul maghiarilor. Contextul e cu atât mai sensibil, cu cât ne apropiem de Centenarul Marii Uniri, iar o raliere a UDMR în eşalonul doi al cabinetului Tudose, la butoanele unor agenţii guvernamentale cu fonduri consistente (aşa cum s-a tot întâmplat, de-a lungul diverselor guvernări postdecembriste), este un deziderat aproape imposibil de pus în practică.
Adevăratele probleme ale UDMR
Conform aceloraşi surse, Kelemen Hunor & Co sunt nemulţumiţi că PSD-ALDE au îngropat Statutul Minorităţilor Naţionale (pe fundalul moţiunii de cenzură anti-Grindeanu), deşi Dragnea le promisese că va trece ca uns prin Parlament, dar şi de faptul că, în pofida alianţei parlamentare cu PSD-ALDE, UDMR este scoasă, în perspectiva Centenarului Marii Uniri, din oricare calcule guvernamentale. De asemenea, liderii maghiari se tem că ralierea necondiţionată a Uniunii la acţiunea de mutilare a legilor Justiţiei va cauza ample probleme de imagine formaţiunii – atât în sânul PPE, cât şi la Bruxelles. Totodată, cele mai importante deziderate politice ale UDMR – accederea la resurse guvernamentale, trecerea Statutului Minorităţilor Naţionale şi desfiinţarea pragului electoral – sunt mai îndepărtate ca niciodată.
„Destelarea” lui Kelemen Hunor. Capcana PSD
Alt măr al discordiei în relaţia UDMR cu PSD-ALDE reprezintă solicitarea Consiliului de onoare al Ordinului naţional „Steaua României” (adresată preşedintelui Klaus Iohannis), privitoare la retragerea distincţiei conferite lui Kelemen Hunor. Amintim că PSD are majoritate în Consiliu. Deşi toate semnele indică (în preludiul Centenarului Marii Uniri) o „capcană” întinsă preşedintelui Klaus Iohannis (care trebuie să decidă în speţa Hunor, în condiţiile în care, la prezidenţialele din 2014, a beneficiat de voturile etnicilor maghiari), este clar că propunerea „destelării” lui Kelemen Hunor s-a făcut cu deplinul consimţământ al conducerii PSD.
Anti-Centenarul UDMR
În această ordine de idei, mimarea mariajului parlamentar al UDMR cu PSD-ALDE ameninţă să sucombe rapid, odată cu debutul anului 2018, cu atât mai mult cu cât Uniunea a pus la cale (aşa cum nu s-au ferit să dezvăluie mai mulţi lideri maghiari) un vertitabil proiect anti-Centenar, gândit să se desfăşoare de-a lungul întregului an: conferinţe, lansări de cărţi cu iz revizionist, dezbateri „istorice” ş.a.m.d.
