Klaus Iohannis – primăvara arabă – Parcul Gezi – EuroMaidan

Klaus Iohannis a câștigat cu 1 milion de voturi în fața lui Victor Ponta, deși nimeni nu se aștepta la un asemenea rezultat. În ultimele 2 luni, stafful lui Iohannis a înțeles importanța și rolul pe care rețelele de socializare îl au în acest moment și au mizat foarte mult pe acest segment al comunicării, reușind să ajungă de la câteva mii de susținători pe Facebook la un fabulos număr de peste 1 milion de aprecieri. În mod inevitabil, elementul financiar și-a spus cuvântul în toată această construcție de imagine a candidatului ACL. Astfel s-a ajuns ca o persoană fără carismă, fără vervă, fără proiect propriu și care a refuzat orice dialog televizat, să câștige tocmai pe noul trend în comunicare.

Pagina oficială de Facebook a lui Klaus Iohannis a depăşit, marţi 18 noiembrie, 1 milion de aprecieri, preşedintele PNL devenind primul în topul politicienilor la numărul de aprecieri primite. Cea mai mare creştere a numărului de fani ai paginii lui Iohannis a avut loc în sâmbăta dinaintea alegerilor, potrivit Facebrands.ro, când baza de simpatizanţi a crescut cu peste 185.000, la 848.419, depăşindu-l pe contracandidatul său, Victor Ponta.

Însă, deși s-a crescut spectaculos numărul de aprecieri pe Facebook, acest lucru s-a întâmplat respectând o anumită strategie și avându-se în vedere un grup foarte bine delimitat. Dacă e să ne uităm la procentul de likeuri din țară ale lui Klaus Iohannis, acestea sunt în proporție de 60%, restul fiind venite din diaspora, de unde Iohannis a și atras cea mai mare simpatie și către care s-a îndreptat mesajul său și al mașinăriei sale de propagandă.

Totodată, engagement rate-ul de pe cele două pagini ale candidaților la președinție a fost unul ridicat, ceea ce a arătat gradul de interes al românilor din spațiul virtual pentru campania electorală. Potrivit unei analize Mediafax, în săptămâna 10-16 noiembrie Klaus Iohannis, câştigătorul alegerilor, a postat 110 mesaje care au fost răsplătite cu 3.746.977 aprecieri, 180.914 comentarii şi 462.234 distribuiri. Deşi Victor Ponta a postat un număr mai mare de mesaje, respectiv 116, răspunsul fanilor a fost mai modest în comparaţie cu contracandidatul său, Ponta primind numai 1.200.445 like-uri, 159.439 comentarii şi 105.913 distribuiri.

Acest engagement s-a dovedit crucial în ceea ce privește rezultatul final. În cazul lui Klaus Iohannis, procentul engagement rate a fost de 106, 03 %, în vreme ce Victor Ponta a avut doar 33,08%.

Totuși, rolul social-media în ceea ce privește viața politică nu este ceva nou pentru lumea modernă. Dacă în 2004 și 2009 nu puteam vorbi despre un rol important al social-media în campaniile electorale și în mișcările de stradă, la ora actuală situația este cu totul alta. Exemplele la nivel mondial stau drept dovadă că suntem în era 2.0 a politicii și a activismului.

Rolul tot mai important al social-media în viața politică a unui stat a fost observat în primul rând în contextul apariției fenomenului „primăvara arabă”, care a fost continuat de protestele din Parcul Gezi (Turcia) și de „celebrul” EuroMaidan din Ucraina.

Social Media și primăvara arabă

Primăvara arabă nu a cuprins numai un singur stat. Când vorbim de fenomenul „primăvara arabă” vorbim de o serie de proteste ce au avut loc în mai multe țări din Orientul Mijlociu și Africa de Nord începând cu sfârșitul anului 2010. Acestea au avut loc în țări arabe unde aveam de a face cu un regim totalitar.

Astfel, manifestări de stradă de o amploare deosebită s-au desfășurat în Egipt, Algeria, Yemen, Libia, Iordania, Bahrain, Maroc, Kuweit si Iran, având loc evenimente de mai mică amploare în Sahara Occidentală, Sudan, Djibouti, Cisiordania, Liban, Siria, Irak, Senegal, Arabia Saudită și Oman. În același timp s-au desfășurat proteste de diferite mărimi și în țări din afara zonei, cum ar fi Somalia, Albania, Serbia, Mauritania și Gabon.

În prima fază a protestelor, putem să spunem că entuziasmul din mediul online era preponderent în partea Occidentală a lumii, unde, prin intermediul social-media, cetățenii își exprimau părerea cu privire la situația din statele menționate. Însă, cu întețirea mișcărilor de protest, cu creșterea nivelul de nemulțumire al populației, rețelele de socializare au început să joace un rol tot mai important chiar în statele implicate în acest val al schimbării.

Acolo unde exista un deficit de informații furnizate de mass-media, social-media le-a ținut locul. Prin intermediul rețelelor de socializare, Occidentul a fost la curent cu ceea ce se întâmpla în state precum Egipt, Tunisia sau Libia.

Rețelele de socializare au mai avut un rol și anume acela de a uni tinerii din aceste zone și de a le face acestora și activiștilor din online vocea auzită la nivel internațional, determinând statele occidentale să nu asiste pasiv la ceea ce se petrecea în statele din Orientul Mijlociu și Africa de Nord.

Însă, rolul cu adevărat determinant al social-media s-a văzut în privința situației din Egipt. Acolo putem afirma că nu ar fi existat revoluția care a avut loc dacă nu exista Facebook și Twitter. Până la urmă, în mare parte, protestele din Egipt au izbucnit pe internet și au fost întreținute prin postările activiștilor pe paginile personale sau pe bloguri. Facebook și Twitter au reprezentat cele mai bune canale de mobilizare a cetățenilor.

În cazul Egiptului vorbim de social-media ca de un loc de refulare a frustrărilor acumulate de populație de-a lungul regimului de 30 de ani al lui Hosni Mubarak. Totodată, ceea ce am putut vedea în 2011 a fost și o premieră. S-a reușit ca în urma a 18 zile de protest să se forțeze retragerea lui Mubarak, care se afla la putere de 30 de ani.

Un alt exemplu unde putem vorbi de o importanță ridicată a rețelelor de socializare este cel din Tunisia. În cazul manifestațiilor din Tunisia, mobilizarea generală a fost mai mare odată cu utilizarea rețelelor de socializare. Astfel, prin videoclipuri, fotografii și texte trimise de către cei implicați în aceste manifestații s-a încercat și s-a reușit scoaterea oamenilor în stradă.

Social Media și protestele din Parcul Gezi (Turcia)

Întreaga lume era revoltată în momentul în care pe toate canalele de comunicare a apărut știrea că premierul turc Erdogan a interzis Twitter-ul în Turcia. Erdogan, spre deosebire de Mubarak și de ceilalți lideri care au făcut parte din „primăvara arabă”, a înțeles pericolul reprezentat de rețelele sociale și a încercat să le cenzureze prin interzicere. Însă, libertatea de exprimare și drepturile omului au făcut ca manevra sa să reprezinte un gest care ar fi dus la sinuciderea sa politică.

Protestele din Parcul Gezi din Turcia au reprezentat cea mai mare demonstrație politică din istoria acestui stat. Totuși, acest eveniment risca să nu poată fi transmis țărilor Occidentale și întregii lumi dacă rețelele de socializare nu existau. Televiziunile din Turcia, aflate sub controlul politicului, nu au prezentat știri cu privire la aceste manifestații, iar rolul lor a trebuit suplimentat de Facebook și Twitter.

Turcia este o țară în care numărul de utilizatori de Facebook se ridică la peste 30 de milioane, iar cel al utilizatorilor de Twitter la peste 7 milioane, acest fapt ducând și la un rol extrem de important al celor două rețele pentru protestele din Parcul Gezi.

Potrivit unui studiu al New York University, în ziua de 31 mai 2013, cel puțin 2 milioane de twitt-uri au fost postate în decurs de 8 ore având hashtag-ul GeziPark, iar aceeași sursă spune că în ziua următoare numărul acestora s-a ridicat la 8 milioane.

Erdogan a calificat Twitterul ca fiind un blestem. Și într-adevăr așa a fost pentru el, care a trebuit să stea și să se lupte cu puterea mobilizatoare a rețelelor de socializare. Spre deosebire de Europa, în zona Orientului Mijlociu, Twitter are o prezență mult mai accentuată decât Facebook, ceea ce a și făcut ca această rețea să devină un blestem pentru orice politician din această zonă.

Social Media și EuroMaidan-ul ucrainian

Cel mai recent exemplu al rolului extrem de important pe care îl joacă rețelele de socializare în viața unui stat este cel al EuroMaidan-ului din Ucraina. Prima observație este aceea că Facebook-ul a reprezentat o platformă mult mai utilizată decât Twitter.

În numai o lună de zile, din noiembrie până în decembrie 2013, pagina oficială a EuroMaidan-ului strânsese peste 125.000 de like-uri. Aproximativ toată informația de pe această pagină era în ucrainiană și se adresa mai cu seamă cetățenilor ucrainieni și mai puțin comunității internaționale. Rolul acestei pagini, așa cum este și cazul altora asemănătoare, a fost acela de a-i ține la curent pe cei care nu participau la protest cu ceea ce se întâmplă și de a-i coordona pe cei prezenți.

Numărul postărilor și nivelul engagement rate a crescut odată cu gradul de violență al manifestațiilor. În luna februarie 2014, în numai 24 de ore se strângea un număr de 250 de mii de twitt-uri, iar recordul de twitt-uri pe oră s-a ridicat la 30 de mii. Totodată, spre deosebire de Facebook, pe Twitter principala limbă de comunicare a fost engleza, observându-se clar și publicul căruia îi erau adresate postările, comunitatea internațională.

De asemenea, pe Facebook se crease o adevărată comunitate virtuală funcțională. Pe paginile referitoare la proteste puteai găsi informații despre locurile de prim ajutor, prin intermediul acestor pagini se comunica de ce mai este nevoie pentru a duce mai departe protestul și tot cu ajutorul acestora se realiza mobilizarea. Pagina oficială a EuroMaidan-ului a ajuns un fel de „sediu central al rezistenței naționale din Ucraina”.

Concluzionând, social-media reprezintă principala platformă prin care se pot aduna masele în democrațiile emergente, rețelele de socializare reprezentând deopotrivă și cea mai ieftină modalitate de a-i chema pe oameni să lupte pentru o cauză.

Astfel, se ridică întrebarea: există riscul ca aceste manifestații să poată fi influențate de agențiile de intelligence? Și dacă da, care este pericolul reprezentat de această implicare a agențiilor de intelligence? Cei din intelligence pot face ca 2000 de oameni să pară ca fiind 2 milioane, dacă sunt corect sponsorizați, și un personaj de carton să devină vedetă pe Facebook.

Acest răspuns, cel mai probabil, îl vom afla în anii următori, însă deja au apărut tot felul de informații în mass-media cu privire la implicări ale diverselor organizații de intelligence în proteste ce țin de anumite obiective economice.