Profesorul universitar Dan Dungaciu, sociolog de meserie, s-a specializat în explicarea mecanismelor de propagandă rusească cu care se confruntă țările din estul Europei. Este unul dintre fondatorii Laboratorului de Analiză a Războiului Informațional și Comunicare Strategică (LARICS).
Ultimul episod al seriei de articole pe care am intitulat-o „RU din RO” este un interviu în care profesorul Dungaciu „citește printre rânduri” ceea ce ar trebui să înțelegem din ofensiva diplomației publice rusești în centrele universitare din România.
Promotorii politicilor venite pe filiera agențiilor rusești mizează pe curiozitatea unui public care − așa cum spunea în episodul anterior președintele ONG-ului Vostok Grup − nu mai asociază Rusia de azi nici cu stalinismul, nici cu Războiul Rece purtat de Occident împotriva Uniunii Sovietice, potrivit pressone.
Dungaciu afirmă însă că e o naivitate să crezi că în spatele inițiativelor rusești stă un simplu interes cultural sau academic. Parafrazând o faimoasă strofă comunistă, în această parte a lumii „politica e-n toate, e-n cele ce sunt și-n cele ce mâine vor râde la soare”, potrivit pressone.ro
− Am pornit de la incidentul de la Craiova, unde un ONG numitCentrul pentru Politică Externă și Studii de Securitate a semnat un Memorandum cu o structură a Ministerului rus de Externe, și am vrut să înțelegem care sunt, în acest moment, legăturile dintre România și Federația Rusă. Vă rog să explicați, pentru început, ce este diplomația publică și dacă ea poate să camufleze activitatea de propagandă.
− Episodul pe care l-ați menționat este relevant din mai multe puncte de vedere. În primul rând, instituțiile de învățământ academic au libertatea să construiască asemenea parteneriate sau să invite experți din orice zone − în funcție de modul în care își proiectează strategia, inclusiv comunicațională.
Asta e valabil atâta vreme cât nu se încalcă legislația sau anumite prerogative de politică externă pe care România le urmează. Nu asta ar fi problema pe fond. Numai că acest tip de comunicare publică poate să fie folosit de statul „partener”, și aici intervine ineditul acestui caz. Iar la Craiova a fost un eveniment foarte interesant, care n-a fost clarificat deocamdată.
Știrea a apărut timid în presă, dar a stârnit o discuție când a fost verbalizată de către purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe de la Moscova. Ăsta a fost, de fapt, declanșatorul poveștii. Întrebarea este: cum s-a ajuns ca un purtător de cuvânt al unui stat foarte semnificativ, cu audiență globală, să facă un asemenea anunț? Adică acest anunț a trecut prin toate filtrele de comunicare și toate verificările Ministerului de Externe Rus, care este o instituție foarte serioasă.
În realitate, am constatat că era ca în bancul cu Radio Erevan: nu era Volgă, ci era bicicletă, și nu a fost câștigată, ci i-a fost furată. De ce rușii au ținut să lanseze acest mesaj?
AICI puteți citi întregul articol
