În campania pentru alegerile prezidențiale din acest an am cunoscut o premieră în privința candidaturilor. Pentru prima dată s-au înscris la startul alegerilor două femei. Deși nu a fost pentru prima dată când am avut o asemenea situație, s-a întâmplat ca în acest an candidaturile celor două să fie văzute total diferit față de cea a primei femei care a participat la acest tip de alegeri în 2000.
Elena Udrea și Monica Macovei au dus o campanie extrem de puternică, atât din punct de vedere al comunicării, dar și al mobilizării electoratului. Dacă Macovei a reușit să ocupe electoratul nișă din online și cel al tinerilor, dar și al unei părți dintre intelectuali, Elena Udrea a dus o campanie clasică, bazată pe structurile sale de partid și pe resursele ce țin de online.
Discursurile celor două dame care au intrat în cursa electorală au fost unele de învingătoare, fără a lăsa vreun moment impresia că dacă sunt femei ar fi vreun dezavantaj. S-au luptat de la egal la egal cu toți cei 12 competitori ai lor. Iar rezultatul a fost unul favorabil celor două, dar și pentru cei care văd în fruntea țării o femeie. Cele două au reușit să ocupe locurile 4 și 5 în clasamentul turului 1 al alegerilor, ceea ce este o performanță pentru o femeie în asemenea alegeri.
Totuși, pentru a vedea cum a evoluat percepția românilor față de posibilitatea ca o femeie să ocupe cea mai înaltă poziție în stat, trebuie să ne întoarcem în trecut, mai exact în urmă cu 14 ani. Atunci se înregistra o candidatură de-a dreptul surprinzătoare pentru o societate românească ce nu își revenise bine după revoluția din 1989. În alegerile prezidențiale în care se înscriseseră niște „mamuți” ai politicii românești, precum Ion Iliescu, Corneliu Vadim Tudor, Petre Roman sau Teodor Meleșcanu, s-a înscris și avocata Grațiela Bârlă.
Deși contextul politic nu era deloc unul favorabil candidaturii unei femei la alegerile prezidențiale, aceasta a avut curajul să spargă clișeele existente în societatea românească și să dea semnalul că politica nu e doar un teritoriu al bărbaților. La finalul primului tur aceasta nu a reușit un rezultat foarte bun, având un scor de doar 0,55%, ceea ce înseamnă 61.455 de voturi.
Spre deosebire de mentalitatea actuală din societatea românească, în 2000 Grațiela Bârlă a trebuit să combată profilul „gospodină” al femeii. Aceasta chiar declara mai târziu că i se spunea „de ce nu te întorci la cratiță”. Nu a făcut acest lucru și a anunțat, într-un fel, modernizarea societății românești și a politicii duse la cel mai înalt nivel.
În anul 2014 lucrurile au stat cu totul diferit. Mentalitatea românilor s-a mai schimbat, iar faptul că o femeie ar putea fi președinte nu ar fi un lucru ieșit din comun. Însă, așa cum spunea și Traian Băsescu, societatea românească nu este încă pregătită pentru un asemenea pas. Iar rezultatul votului confirmă acest lucru. Dar în același timp confirmă și că România este pe un drum bun.
Dacă în 2000 Grațiela Bârlă primea doar 0,55% din voturi, în 2014 lucrurile s-au schimbat, iar împreună cele două candidate au luat puțin sub 10% din voturi. De la 61.000 de voturi exprimate pentru o femeie în 2000, am ajuns la aproape 1 milion.
În același timp, dovada că lucrurile s-au schimbat într-o mare măsură față de 2000 este aceea că în campaniile celor două candidate s-au implicat personalități politici și publice de sex masculin, care au pus umărul la campania acestora. În cazul Udrea, aceasta s-a bucurat de susținerea Președintelui în funcție al României, dar și a unor politicieni precum Cristian Diaconescu. În privința Monicăi Macovei lucrurile au fost diferite. Aceasta a primit o susținere importantă din partea mai multor intelectuali, dar și din partea unor personaje publice (exemplu cântăreți, DJ de radio, jurnaliști).
Am asistat în 2014 la apariția unui contrast puternic între România de acum 14 ani și cea din prezent. Rolul femeii în societate, dar și imaginea acesteia, s-au schimbat. De la statutul de „gospodină”, femeia politician a ajuns să fie privită drept un adevărat profesionist.
Și încrederea acordată celor două candidate, per total de aproximativ 10%, arată că în viitorul apropiat este posibil ca o femeie să aibă șanse importante pentru a accede la cea mai înaltă funcție în stat. Însă, trebuie găsit profilul de candidat cel mai potrivit, deoarece, cele două candidate, Udrea și Macovei, au în dulap foarte multe schelete și au stârnit o serie de idei preconcepute.
Dacă în viitorul apropiat va apărea și în România o femeie politician cu un profil precum cel al Cristinei Kirchner, al Dilmei Rousseff, sau de ce nu al Tarjiei Halonen, atunci am putea vedea în fruntea statului o femeie, mai devreme de 3 scrutinuri electorale.
Desi din punct de vedere formal par diferiti in comportare, in fond Iohannis si Basescu se comporta la fel, practicand acelasi model mizerabil de a face politica, pe care Basescu insusi l-a caracterizat drept „solutia imorala”.
Tema cu o tanti presedinte este absolut indusă, chiar fortat, parca ar fi o tema din exterior. Mai băieti, cand o sa avem vreo valoare de votat, nu mai conteaza sexul, o votăm.Chiar si homosexuali, numai sa ne faca bine :). Iohannis e primul din categoria minoritatilor ce ne conduc, urmeaza femeia cu barbă :)…….
lavinia sandru Presedinte!
–DA–si ar fi de dorit . Alegerile din 2014–arata o tendinta , ca societatea romaneasca se schimba . O femeie–provenind din mediul academic , ori important om de afaceri–care sa nu fi facut politica dar cu o personalitate puternica–ar avea mari sanse .
Da! Se numeste Laura Codruta Kovesi si va fi in 2024.