Liviu Dragnea a încadrat PSD pe această linie a naționalismului, a sentimentului de apartenență la o națiune și a valorilor pe care le are o națiune. Însă, în afară de o discuție strict pe identitate națională, nu a evidențiat și alte motive pentru care oamenilor ar trebui să le pese de naționalism, așa cum vedem spre exemplu în Italia, Austria, Franța, Germania. Liviu Dragnea nu a fost capabil să copieze nici măcar discursul lui Viktor Orban, premierul Ungariei, și nu pare capabil să aibă carisma lui Matteo Salvini.
- Lipsa carismei
Tocmai aceasta este problema principală. Fără carismă nu ai șanse cu naționalismul. Și Liviu Dragnea nu s-a bucurat niciodată de carismă și nici nu a adoptat vreo atitudine populistă, a politicienilor care fac baie de mulțime sau își suflecă mânecile de la cămașă pentru a merge pe câmp. Din contră, încă mai este proaspătă imaginea cu Dragnea și Ponta într-o barcă și împinși de jandarmi.
PSD nu pare să aibă politicieni carismatici, nici Ponta nu a fost oricât de mult s-a străduit. Dacă până în 2016 Gabriela Firea mai avea niște firimituri de carismă în urma carierei în televiziune, acum le-a pierdut complet. Carisma noului lider pesedist poate crește doar dacă îl va înlătura pe Dragnea de la conducerea partidului și de la conducerea guvernului, dar atunci va trebui să fim atenți să nu le oferim carisma.
2. Lupta împotriva justiției
Cetățenii care răspund la naționalism/populism nu vor accepta niciodată un partid care se pregătește pentru Ordonanță pe grațiere și amnistie. Din contră, acești cetățeni vor pedepse mult mai dure, vor să vadă marii corupți arestați, vor să vadă averi confiscate. PSD a pierdut complet acest avantaj. PSD nu are capacitatea să apere justiția, ci încearcă prin toate mijloacele posibile să o controleze și să o supună intereselor de partid sau de grup infracțional organizat.
Pentru a compensa acest uriaș dezavantaj, PSD încearcă să-l transforme pe Iohannis într-un politician „corupt”, profitând de problemele președintelui. Astfel, când PSD spune justiție se referă doar la ce se va întâmpla cu cei care nu sunt de partea lor. PSD, acest partid măcinat de corupție și laborator al corupției, se promovează ca justițiar când vine vorba de problemele altora, reușind să mai reducă din dezavantaj. Guvernul polonez, cu un discurs mult mai naționalist decât Dragnea, a atacat statul de drept și a acaparat justiția, iar cetățenii s-au complăcut în această situație. Deci oricât de mult își doresc cetățenii justiției, se pare că vor justiție doar cu adversarii lor.
3. Fără oameni noi în politică
Partidele naționaliste s-au poziționat ca partide anti-sistem. Oricât a încercat PSD-ALDE să vorbească oamenilor despre „statul paralel”, se pare că discursul nu a prins nici măcar la propriul lor electorat și nu are puterea să atragă alte persoane sau să mobilizeze cetățenii. „Sistemul”, în viziunea votanților, îl reprezintă foștii comuniști, securiști, politicienii corupți, incompetenți, politicienii traseiști, politicienii promovați pe grade de rudenie. Iar PSD are toate aceste defecte pe care le urăsc cetățenii. Pesedismul nu a punctat la acest capitol nici măcar cu Victor Ponta, care deși a adus câțiva oameni noi, tot nu renunțase la vechile metehne arhicunoscute.
4. Probleme de identitate națională
Poporul român are numeroase probleme de identitate națională, nu este precum cel francez sau italian care trăiește din mândria propriei identități. Din contră, de multe ori ne rușinăm de originile noastre când ieșim din țară. Și în ultimii ani, milioane de români au ales să-și părăsească țara pentru un viitor mai bun sau pentru supraviețuire.
Astfel, un discurs naționalist în România nu are forța să trezească sentimente sau emoții în oameni. Nu va induce acel spirit de a-ți apăra propriile valori și tradiții, într-o țară care a renunțat demult la aceste lucruri, îmbrățișând bucuroasă globalizarea în toate formele ei. Dacă PSD crede că acest popor va deveni inamicul globalizării, fugind spre izolare și spre o Rusia care vrea să profite de astfel de atitudini, se înșală amarnic. În România există un puternic sentiment pro-America și un alt puternic sentiment anti-Rusia.
5. Alegerea inamicului greșit
Viktor Orban a avut succes cu discursul naționalist în momentul în care a început criza migranților. El a pus interesele poporului său pe primul loc și a refuzat jocurile făcute de Bruxelles. PSD a decis că UE ar fi inamicul nostru, dar fără un motiv real (pentru că nu există) și nici măcar nu s-a chinuit să inventeze unul. Salvini își promovează politica naționalistă pe spatele migranților. Slovenia, Polonia, Franța au făcut același lucru.
PSD nu poate explica de ce ar fi UE inamicul nostru sau de ce ar fi Soroș inamicul românilor. Viktor Orban a profitat de criza migranților pentru a inventa inamici și pentru a-și promova politica naționalistă. În schimb, Liviu Dragnea pare mai degrabă captiv teoriilor conspiraționale care ar prinde foarte bine la publicul OTV, dar așa devine doar paranoia când o spune liderul PSD.
6. Lipsa imaginației
Naționalismul funcționează cu succes acolo unde statele pot trăi și din amintiri sau din trecutul glorios. În istoria noastră nu poate fi vorba de așa ceva. Spre exemplu, Trump le-a spus americanilor „Let’s make America great again”. Salvini a spus „Mai întâi italienii”
Noi la ce să visăm? La trecutul comunist? Iar viitorul strălucitor e doar o utopie, suntem cu toții conștienți că nu poate fi vorba de așa ceva. Salvini domină imaginația italienilor vorbindu-le tocmai de trecutul glorios, când țara lor impunea politica europeană sau când economia Italiei era al treilea motor al Europei și unul dintre cele mai puternice din lume.
Singurul lucru pe care îl poate exploata PSD ar fi să le vorbească românilor tocmai despre temerile legate de viitor. Iarăși, țara noastră depinde de altcineva, nu a fost niciodată capabilă să se impunem la masa marilor puteri și cu siguranță nu va avea șanse.
7. Țară săracă, țară cuminte
Naționaliștii cu atitudini anti-UE sunt de obicei în state care și-ar permite să poarte un astfel de război. Britanicii au ales să iasă din Uniune, dar economia lor poate suporta toate cheltuielile și au toate instrumentele pentru a negocia astfel încât să nu piardă nimeni. Francezii, deși îngropați în datorii cât pentru câteva secole, încă mai au o economie care poate susține statul și Marie LePenn mizează pe acest lucru când vorbește despre ieșirea din UE. Italienii au înțeles diferența între puterea de cumpărare a lirei și puterea de cumpărare a euro. România intră în categoria Grecia, Portugalia și Spania – adică orice discurs anti-UE sau ROEXIT ne va implica într-un conflict economic pe care economia noastră, și ea îngropată în datorii, nu-i va face față și ne vom trezi mai săraci decât am fost.
*
Dar discursul cu tentă naționalistă nu este nicio invenție a lui Dragnea, nicio noutate. PSD a trecut la acest discurs încă din 2014, când spera să-l învingă pe Iohannis. A urmat perioada 2016, cu guvernul de tehnocrați, când PSD ne spunea că Guvernul Cioloș nu lucrează pentru România, ci pentru străini. Iar din 2017, Dragnea a tot avut ieșirile acestea. De altfel, dacă ne uităm în trecutul lui, a folosit mereu un astfel de discurs; si dacă ne uităm cu atenție, nu poate fi catalogat ca „naționalist”, ci mai degrabă un populism expirat, potrivit pentru anii 90.
