Soviani: Politica fiscală din ultimii doi ani, ”socialism pentru bogați”. Cum a fost BNR complice la sărăcirea populației

În toiul scandalului legat de nivelul și maniularea ROBOR, analistul economic Radu Soviani a venit cu o opinie care pentru unii poate părea surprinzătoare: BNR a manipulat rata interbancară, dar ÎN JOS, nu în sus, așa cum curg acuzele la adresa Băncii Naționale.

Cvadruplarea ROBOR-ului în 2018 și reluarea tendinței de creștere a acestuia acum este în principal efectul manipulării în jos a ROBOR-ului, din trecut.

Cât despre deflație, principala explicație pe care o dă BNR-ul, atunci când este întrebată de ce dobânzile au fost ținute la niveluri aproape de zero, Soviani spune că nici pomeneală de așa ceva.

PSNews a luat legătura cu Radu Soviani pentru o explicație mai exhaustivă a politicilor fiscale și monetare care i-au sărăcit în ultimii ani pe români.

”Categoric nu putem vorbi vreodată de vreo deflație ”administrată” de BNR, atât timp cât ne raportăm la definiția deflației: scădere generalizată a prețurilor, generată de scăderea generalizată a cererii, în principal din cauza șomajului ridicat.

Au scăzut vreodată, generalizat, prețurile în România? Chiar și în precedenta criză din 2008-2012, construită de guvernele din 2005-2008 și de BNR (peste care s-a suprapus criza economică internațională), deși s-au pierdut 700.000 de locuri de muncă, nu am avut deflație”, a declarat Radu Soviani, în exclusivitate pentru PSNews.

BNR a cauționat politica fiscală iresponsabilă

”Prin manipularea în jos a ROBOR-ului de către un BNR politruc, se poate spune că BNR a ținut artificial jos dobânzile AFIȘATE, de ecran, cu un singur scop: să creeze falsa percepție că România are o situație financiară mai bună decât cea reală, cu alte cuvinte să înșele populația, companiile, investitorii.

Astfel, BNR a încurajat împrumuturi ieftine pentru cheltuieli guvernamentale iresponsabile, cauționând politica fiscală iresponsabilă.

Dacă vreți, în raport cu un suveran nerod, BNR, prin faptul că a acționat prea târziu și prea puțin, a fost bufonul care îl face pe nerod să se simtă bine”, a adăugat el.

Isărescu s-a protejat în primul rând pe sine

”Prin această politică de bufon, Mugur Isarescu s-a protejat în primul rând pe sine: a obținut realegerea în actualul mandat.

S-a protejat față de decidenții politici care doreau să ia bani, pe care nu îi aveau de la stradă, școală și spital, pentru a-i cheltui aiurea, pe majorări de pensii speciale și de salarii la TOȚI BUGETARII, fără restructurare.

Băncilor, la rândul lor, le-a fost asigurată o conductă sigură de profit: pe de-o parte pentru că le-a creat pretextul de a reduce la niveluri mizerabile dobânzile la depozite, păgubind deponenții, pe de altă parte pentru că populația și companiile nu se împrumutau foarte aproape de ROBOR, ca statul roman, ci în funcție de ROBOR.

Este suficient să vedem că, deși dobânzile au scăzut, marjele dintre dobânzile oferite la depozite și cele la credite au fost păstrate la nivel extrem de înalt, în raport de dobânda la depozite”, mai spune Radu Soviani.

Captivitatea deponenților față de bănci

”Efectul principal al dobânzilor real negative este de confiscare a unei părți din puterea de cumpărare a deponenților și instaurarea unei anumite stări de captivitate a deponenților față de bănci: ei aveau alternativa să țină banii în lei la bancă, pe un an cu dobânda de sub 2% (și aia impozitată), sau să îi transforme în euro,  caz în care băncile luau comisioane de schimb dus-întors de peste 2% și se anula tot câștigul pe un an.

Apoi, când Isărescu nu mai putea să țină cursul sub capac, cum s-a întâmplat la acest început de an, îți mai trăgea o depreciere de peste 2%, anulând, din nou, câștigul pe un an.

Sigur că majoritatea populației este sărăcită de mixul de politici economice ineficient dintre politica monetară și cea fiscală, și nu se plimbă cu leii în euro și înapoi”, apreciază analistul economic.

Presiune suplimentară pe leu

”Dar, la finalul anului trecut, a devenit evident cam pentru oricine rațional că e mai bine să ții banii în euro – moneda gestionată de Banca Centrală Europeană- decât în lei, moneda afectată în principal de interesele lui Mugur Isărescu și de cum știe, mai bine sau mai rău, să folosească pârghiile de politici.

Cu dobânzi real negative din ce în ce mai mari și cu devoalarea crizei bugetare, mai mulți deponenți sunt tentați să treacă peste comisioane și să își facă leii euro – de unde apare presiune suplimentară pentru deprecierea leului”, completează Radu Soviani.

Creșterea inegalității

”Relaxarea cantitativă a avut ca efect trecerea Americii peste criză și reașezarea pe un trend excelent de creștere.

Doar că în SUA politica monetară a fost coordonată cu cea fiscală, ceea ce nu s-a întâmplat în zona euro, unde politica monetară nu a putut compensa derapajele politicilor fiscale, pentru că nu există o politică fiscală comună.

În România, dacă politica monetară ar fi fost realemente independentă și nu orientată în principal spre păstrarea scaunelor unei proporții semnificative din membrii Consiliului de Administrație BNR, politica monetară ar fi trebuit să sancționeze pro-ciclicitatea politicii fiscale, nu să o încurajeze, ba chiar să pună gaz peste foc.

Creșterea inegalității în România a fost efectul.

Politica fiscală a făcut salariile și pensiile mari și mai mari, iar salariile și pensiile mici au fost măcinate de inflație și îndatorare (atât prin cea privată, care devine mai scumpă pe termen lung, dar și prin componenta care ne revine ca parte din datoria publică).

Dacă ar fi să rezum efectele politicii fiscale din ultimii doi ani, nu aș găsi un termen mai bun decât ”socialism pentru bogați”, conchide Soviani.