Religia poate fi un produs secundar al unui număr de adaptări cognitive și sociale care au fost foarte importante în dezvoltarea umană, conform psihologiei.
O explicație psihologică mai recentă este aceea că evoluția noastră a creat „o gaură în formă de Dumnezeu” sau ne-a dat metaforicul „motor dumnezeiesc” care ne împinge să credem într-o divinitate. în esență, această ipoteza susține că religia este un produs secundar al unui număr de adaptări sociale și cognitive care au fost foarte importante în dezvoltarea umană, potrivit antena3.
Psihologul britanic John Bowlby a demonstrat această influență a atașamentelor în cadrul dezvoltării emoționale și sociale a copiilor, arătând modul în care aceștia pot suferi atunci când sunt amenințați cu violență sau izolarea.
De asemenea, comportamentul ritualic văzut în multe religii și culte duce la dorința de a repetă experiență. Acestea mai reprezintă și acte ale interacțiunii sociale, care, așa cum am menționat anterior, stau la baza ființei umane.
