Liviu Dragnea tună de câteva zile împotriva exploatării muncitorilor, cerând condiții mai bune de muncă pentru cei care trudesc în sistemul privat. Istoricul de afaceri al familiei sale găzduiește însă exemple de abuz în relațiile de muncă.
Reporterii Libertatea au fost în comuna Salcia, județul Teleorman, și au găsit o comunitate sărăcită, iar la marginea ei cele câteva saivane și hale ale fermei de porci deținute de Valentin Dragnea, fiul liderului PSD. Complexul a fost unul dintre cei mai mari angajatori din regiune.
Aproape 250 de persoane lucrau în 2017 la Salcia. Astăzi, abia dacă mai sunt câteva zeci. Combinatul e aproape pustiu, iar perspectivele comerciale sunt sumbre, în ciuda fondurilor europene intrate în facilitățile de abatorizare. Afacerea pare croită după regulile manualului de capitalism sălbatic. E un joc în care câțiva câștigă, în vreme ce toți ceilalți pierd.
Foști angajați ai Fermei Salcia vorbesc despre felul în care au fost exploatați, plătiți cu salariul minim pe economie, încadrați pe baza unor contracte prelungite de la lună la luna si puși să muncească în condiții improprii. Ionel Badea este unul dintre ei. A inceput să lucreze la Romcip – așa s-a numit la început ferma de porci – în 1992. A făcut-o timp de 15 ani, apoi s-a reorientat. În 2016 a revenit pe statele de plată ale fermei rebotezată Salcia.
Bărbatul povestește prin ce-a trecut cât timp a fost angajatul familiei Dragnea
Dacă ar deschide zilele acestea televizorul, Ionel Badea din Salcia, Teleorman, l-ar vedea pe liderul coaliției aflate la guvernare, Liviu Dragnea, rostind cuvinte prețioase despre drepturile muncitorilor români și despre felul nedrept în care cei mai mulți sunt tratați de angajatorii lor, pe fondul unei legislații blânde cu interesele patronale și severe cu revendicările sindicale.
Greva de amploare de la fabrica Electrolux din Satu Mare, despre care Dela0.ro a scris săptămâna trecută, l-a determinat pe președintele PSD să lanseze câteva atacuri împotriva multinaționalelor. „Nu fac eu analiza economică, doar zic, dar 1.700 de lei e un salariu atât de mare? Plecând de la acest caz trebuie să spunem de ce s-a ajuns ca muncitorii români să fie tratați cu atâta dispreț”, s-a inflamat public Dragnea.
Dar Ionel Badea nu se uită la televizor. În curtea casei sale din Băneasa, unul din satele aflate în componența comunei, răsună doar muzica de petrecere. Bărbatul a legat mai multe boxe la o stație audio, cele mai mari sunt puse chiar pe pervazul geamului larg deschis, și din acest avanpost al bunei dispoziții răspândește decibelii în stradă și în curțile vecinilor. Însă Ionel Badea nu e binedispus.
E la limita deznădejdii, rămas fără loc de muncă, rămas fără ajutor de șomaj, rămas în întreținerea soției care – obligată de nevoile materiale – a plecat să muncească la București, rămas deci și fără soție, rămas fără copii – la rândul lor ajunși peste hotare, în Anglia și în Cehia. Ionel Badea e singur în casa lui de om ajuns la 56 de ani, după 29 de ani de muncă grea. Doar muzica îi mai alină singurătatea, scrie libertatea.
„Sunt cel mai nenorocit, eu nu am nici un drept”
Când vine soția de la București, Ionel Badea e fericit pentru câteva zeci de ore și oprește stația audio. Când pleacă, decibelii anunță satul că iar e singur.
„Sunt cel mai nenorocit, eu nu am nici un drept. Aveți răbdare să vă scot actele? Vă arăt tot dacă vreți”, ne spune în poartă bărbatul, reușind cu greu să acopere cu vocea zgomotul boxelor și lătratul susținut al celor doi câini care îi păzesc gospodăria. Avem răbdare. Noaptea s-a lăsat peste întinderi și felinarele strălucesc deasupra ulițelor pustii. E luni, 18 martie, și toată după-amiaza am căutat în Salcia foști angajați ai fermei deținute de familia Dragnea. De ce? Pentru a pune o oglindă înaintea recentelor declarații politice ale tatălui Liviu Nicolae. Oglinda aceasta e realitatea din teren a afacerilor fiului Valentin Ștefan. La Ionel Badea din satul Băneasa am oprit chiar la finalul periplului în Salcia, după ce mai încercasem o dată, în cursul zilei, să stăm de vorbă. Fără succes – din cauza muzicii, bărbatul pur și simplu nu ne-a auzit strigând la poartă.
Am fost mai norocoși la a doua încercare
Vezi AICI continuarea reportajul
