Zilele acestea au loc bătălii politice importante la Bruxelles. Liderii UE trebuie să desemneze şefi pentru Comisia Europeană, Parlamentul European, Consiliul European, Banca Centrală Europeană şi un nou Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe. Luptele se anunță a fi dure. Presa a vehiculat faptul că Frans Timmermans are potenţialul de a ocupa funcţia de preşedinte al Comisiei Europene, ceea ce însemnă că aceasta nu insistă pe varianta candidatului PPE, Manfred Weber, sugerând, în consecinţă, o înţelegere între conservatori şi socialişti.
Totodată, președinția Consiliului European este disputată între Mark Rutte și Charles Michel. Manfred Weber ar urma să preia funcția de președinte al Parlamentului European. Totuși, nimic nu este sigur în privința negocierilor dintre liderii europeni, iar până în prezent am asistat practic la a treia rundă de negocieri eșuată.
Fostul consilier prezidențial pe probleme de securitate națională, Iulian Fota a explicat pentru PSNews.ro care sunt marile dificultăți în negocierile dintre liderii europeni pentru aceste funcții deosebit de importante.
“Cred că a venit rândul Uniunii Europene să se confrunte cu un fenomen inedit, dar cu care sistemele politice naționale se confruntă deja de vreo 2-3 ani, acela al fragmentării politice. Amintiți-vă că a durat luni de zile până să se facă guvernul în Germania. În Olanda la fel. Deci provocarea aceasta a fragmentării politice este prezentă acum și la nivel european. În acest moment Europa are patru familii politice care își dispută marile poziții din Uniunea Europeană. Este, prin urmare, mult mai dificil să pui patru familii politice cap la cap.
Să ținem cont și de faptul ca aceste familii politice sunt și ele orientate în funcție de ideologii, ai verzii de exemplu care au anumite poziții, ai socialiști, ai partidul popularilor, ai liberalii. Sunt și elemente de ordin național, pentru că în ciuda existenței Uniunii Europene există în continuare elemente clare de ordin național și mulți politicieni țin cont de aceste chestiuni. Sunt diviziuni regionale, de exemplu țările din Europa Centrală, țările nou-intrate vor și ele să aibă un reprezentant în aceste funcții de conducere.
Deci este un peisaj politic mult mai fragmentat și ca atare este mult mai dificil să pui toate aceste forțe cap la cap și să rezulte un președinte de Comisie, un președinte de Consiliu European, un președinte al Parlamentului European și așa mai departe, astfel încât să mulțumească toți acești actori direct implicați”, a explicat analistul.
