Problema vizelor pentru români nu este o chestiune care se rezolvă între SUA și România, ci între SUA și Uniunea Europeană. România nu poate să aibă o politică externă proprie atât timp cât e în UE.
Declarația comună semnată de Iohannis și Donald Trump este un act de parteneriat cu SUA, însă complet diferită de multe proiecte importante ale Uniunii Europene. România a căzut între ciocan și nicovală de când relația UE-SUA s-au răcit, și nu se află într-o poziție în care poate alege, fiind dependentă de trupele americane, la fel ca Polonia.
Cel mai important punct din declarația comună (fără o prea mare însemnătate) îl reprezintă opoziția la Nord Stream 2, proiectul dorit de germani. A mai existat de asemenea și un South Stream, dar proiectul a murit după opoziția americanilor. Nord Stream 2 are o miză mult mai mare deoarece va fi principalul gazoduct care va alimenta Germania cu gaz rusesc. Și germanii au precizat în repetate rânduri că nu vor renunța la proiect, oricâte critici au primit de la Washington.
Dar acest lucru nu e o noutate și nimic din declarația comună nu reprezintă vreo noutate. Se știa deja că România se opune Nord Stream 2, la fel cum se știe că Germania nu va cumpăr gazul american scos din Marea Neagră. Germania e un urs, iar România un mic câine care uneori latră pe ascuns.
Ceea ce putem observa e că vizita lui Klaus Iohannis face parte din proiectul SUA de a consolida și sprijini statele din Europa Centrală și de Est care au un mesaj cel puțin critic la adresa UE, dacă nu complet diferit de UE. Polonia și Ungaria sunt preferate de Donald Trump pentru opoziția lor. România a făcut-o mult mai discret și s-a rezumat la voturi, unde uneori a votat în acord cu Washingtonul și în dezacord cu UE. Cu mai bine de un an în urmă, chiar ambasadorul american la Berlin declara că SUA va acorda o mai mare atenție statelor cu înclinații naționaliste din Europa Centrală și de Est.
România este unul dintre puținele statele membre NATO care a investit 2% din PIB în armată. Spre exemplu, Germania chiar a mai redus cheltuielile anul acesta și a transmis clar că nu va acorda acel 2% sau dacă o va face atunci va lua naștere o armată europeană.
Întâlnirea Trump-Iohannis este importantă și pentru viitorul Uniunii Europene în următorii 5 ani. Cel mai important proiect al UE este cel privind măsurile împotriva schimbărilor climatice, mai ales în domeniul industriei. SUA este complet împotriva unui astfel de proiect deoarece ar implica cheltuieli ridicate pentru companii și există riscul ca economia americană să nu le poată suporta. Totodată, nu trebuie să ne imaginăm că România participă la întâlniri de capul ei, ci are responsabilitatea să respecte și indicațiile de la Berlin sau Paris. România avea nevoie de un președinte expert în politică externă pentru a rezista în acestă situație. Din păcate, țara noastră nu are nici măcar politicieni specialiști în acest domeniu. Să ne uităm la faptul că Iohannis a fost însoțit în SUA de George Maior, cel care în trecut tăia porcii cu Dragnea, Ponta și Kovesi, un apropiat al PSD, cel care a introdus și protocoalele secrete între SRI și parchete. Atât poate România în politica externă, atât primește.
SUA va încerca să convingă și alte state să renunțe la Acordul de al Paris, deși beneficiile sunt evidente pentru toată lumea. Un alt subiect sensibil îl reprezintă și politica externă a SUA, complet diferită în multe chestiuni decât cea a UE. Puncte importante sunt Rusia, Iranul și Israel. UE vrea o apropiere comercială de Rusia, UE n-a renunțat la legăturile economice cu Iranul, UE se opune mutării ambasadelor la Ierusalim. Va călca Iohannis pe drumul bătătorit de Dragnea?
Dragnea ar fi fost politicianul ideal pentru Donald Trump, dar nu avea sprijinul poporului. Dragnea avea discurs anti-UE, a ignorat politica externă a UE și a izolat România la marginile Europei. Cu declarația comună SUA-România, nici Iohannis nu apropie țara noastră foarte mult de UE. Politicienii din România sunt văzuți în Vest drept niște oportuniști de serviciu care se îndoaie după cum bate vântul. Klaus Iohannis se laudă că are legături strânse cu Germania, însă se opune Nord Stream 2. Simplul fapt că are origini germane nu-l face prieten al Germaniei, ci va trebui să demonstreze acest lucru, o altă misiune dificilă.
Politica României a fost mereu între ciocan și nicovală, dacă privim și în trecut. Oricum alegem, tot nu picăm bine atunci când Europa e divizată. Chiar dacă ne place sau nu, UE este divizată și va continua să fie și după Brexit. În schimb, Macron și Merkel vor încerca să recucerească statele din Est, fiind vizate Polonia și Ungaria, în prima tranșă.
Întâlnirea Trump-Iohannis este un pas important, președintele american nu și-ar pierde timpul doar de dragul unei discuții. Este o întâlnire care arată cât de mult mizează Trump pe România pentru următorii ani și vine tocmai pentru a se asigura că țara noastră nu va înclina spre Franța și Germania. Dacă vom avea de câștigat sau de pierdut, doar timpul ne va spune. Cert e că nu avem nevoie doar de armată și România trebuie să ceară mult mai mult dacă se dorește să facem opoziție la UE, altfel vom fi măcinați în tăcere de gigantul UE, care dacă reduce puțin motoarele (așa cum urmează să se întâmple) va stinge luminile la periferia Europei și ne va lăsa în criză.
