Urmează turul doi al alegerilor prezidențiale, iar candidații se concentrează atât de mult pe atacuri reciproce, încât au vorbit foarte puțin de ceea ce vor să facă în funcția de președinte al României.
Pentru a face alegerea cea mai bună pentru voi și pentru România vă recomandăm să consultați programul celor doi candidați: Viorica Dăncilă aici și Klaus Iohannis aici.
Noi am citit programul candidaților, pe care public nu-l dezbat, și am observat două versiuni de președinte, însă surpriza a fost să observăm că actualul președinte Klaus Iohannis își imaginează că în următorii 5 ani vrea să ajungă un președinte-premier.
Klaus Iohannis
Începem așadar cu actualul președinte Klaus Iohannis și promisiunile lui din program. Trebuie să recunoaștem că programul este mult prea stufos și greoi pentru cât de puține atribuții are un președinte în stat. Chiar dacă președintele este politicianul cu cele mai multe voturi din România, în același timp este și politicianul cu cele mai mici puteri, el fiind de multe ori blocat sau limitat, după cum s-a văzut și în ultimii 7 ani în luptele Băsescu-Ponta sau Iohannis-Ponta/Grindeanu/Tudose/Dăncilă. Este absolut firesc să existe separarea puterilor în stat și să se evite implicare președintelui în guvernare sau în legislativ, deoarece nu ne dorim un dictator care să controleze totul.
La capitolul politică externă, securitate națională și Constituție, președintele Iohannis are obiective mult prea mari.
România lui Iohannis este unul dintre puținele state din UE – alături de Polonia sau Estonia – care investesc tot mai mult în apărare prin achiziționarea de tehnologii militare americane. Exact același lucru și-l propune președintele României. Chiar dacă vorbește despre consolidarea NATO sau UE, Iohannis nu spune clar ce va face România și astfel discursul său nu are valoare politică, ci se bazează pe prezentarea unor principii care doar sună bine.
De asemenea, discuția despre ajutorul oferit vecinilor noștri din Est este exagerată, după scandalul din aceste țări și eșecul României de a-și impune punctul de vedere. Apoi, Bulgaria și-a asumat în fața Uniunii Europene rolul de punte între statele din Balcani și Bruxelles pentru a le ajuta să adere la Uniune. Un rol pe care România l-a pierdut sau de care nici n-a fost interesată.
Când vorbește despre securitate națională – unde intră serviciile secrete – președintele nu are curajul să pronunțe nici măcar un rând despre acestea și să spună că trebuie reformate pentru că au încălcat Constituția prin protocoale secrete cu Parchetele. Sau că serviciile trebuie demilitarizate, așa cum au majoritatea statelor europene, inclusiv Statele Unite unde CIA e serviciu civil, nu militar.
Politica de Securitate Națională și Apărare, propusă de Iohannis, are un singur element cheie – Statele Unite ale Americii. Nimic altceva nu contează. Ce va face SUA, vom face noi.
Un alt punct important pe care și-l propune Iohannis, e acela de a întări rolul României în procesul decizional european. Iohannis vrea ca UE să continue procesul de extindere, deși Franța și Germania se opun acestuia. Totodată, președintele propune o Românie care să conteze în gestionarea migrației (prin acceptarea cotei impuse de UE) și la combaterea schimbărilor climatice (asta deși țara noastră e lider european la tăierea de păduri și deșeuri nereciclate).
Iohannis are mai degrabă un program de premier decât de președinte. Subiectele importante precum politica externă și securitate sunt trecute abia la urmă, deși acestea sunt principalele responsabilități ale președintelui. Iar când vine vorba să discute despre aceste lucruri, se pierde în cuvinte goale.
Important este capitolul despre consolidarea statului de drept, în care președintele vorbește despre situația justiției și despre cum ar vrea să fie justiția. Discuția este mult mai amplă, deoarece președintele poate doar să numească procurori-șefi (din păcate a numit unul care a servit regimul comunist și nu s-a obosit să-l demită în plin scandal). Iarăși prea multă implicare a președintelui în acest domeniu – așa cum scrie Iohannis – nu este bună pentru democrație. Dar la capitolul justiție nu vine cu nicio noutate și nu există vreo propunere concretă referitor la ceea ce ar vrea să modifice.
Tot programul lui Iohannis este încărcat cu proiecte care țin mai mult de Guvern, cum ar fi construcția de spitale sau de școli, infrastructura, digitalizarea etc. Sunt domenii în care președintele nu are nicio atribuție și chiar dacă Guvernul este unul PNL, constituțional și democratic, nu e treaba președintelui să intervină în activitatea executivului sau să decidă ce proiecte trebuie făcute sau nu.
Cu acest program și cu atitudinea din campania electorală, Iohannis ne arată că vrea să fie un președinte-premier sau un președinte-jucător, cum a fost cândva Traian Băsescu. Numai că mandatele lui Traian Băsescu nu sunt tocmai cel mai bun exemplu pentru dezvoltarea țării sau consolidarea democrației.
Viorica Dăncilă
Candidatul PSD Viorica Dăncilă nu are un program atât de stufos, ci mizează pe idei punctuale și la obiect pentru că ea se rezumă doar la ceea ce poate face președintele. În comparație cu Iohannis, pare foarte puțin programul ei, dar până la urmă atât poate să facă un președinte.
Viorica Dăncilă își împarte proiectul pe 3 categorii: prima săptămână, prima lună și primele trei luni. Ideile pentru prima săptămână sunt nesemnificative, nefiind nicio schimbare pentru România, poate doar faptul că vrea să prelungească programul biroului de presă de la Cotroceni la 12 ore și că va exista o transmisie live cu ea în fiecare săptămână. Aceste lucruri nu ajută România în niciun fel.
În prima lună, Dăncilă anunță că vrea să lanseze proiectul „Un viitor pentru România” care ar trebui să încurajeze natalitatea. De asemenea, candidatul PSD vrea să intervină în legislație – se pare că e ceva în ADN-ul pesediștilor de a interveni în legislație – pentru a asigura siguranța cetățeanului. Nu spune ce modificări vrea să aducă, iar acest lucru lasă loc de multe interpretări și ținând cont de alte intervenții ale PSD-ului în legislație va fi un subiect dificil.
Trecând la proiectele pentru primele trei luni, aici remarcăm idei mai importante și mai îndrăznețe. Spre exemplu, Viorica Dăncilă își dorește ca țara noastră să fie o punte de legătură între țările din Balcanii de Vest și Uniuniea Europeană, rol asuma deja de Bulgaria. Ar fi bine dacă Dăncilă sau Iohannis ar reuși să pună România într-o astfel de poziție, deoarece acest lucru ne-ar permite să ne creștem atât influența în UE, cât și puterea economică în regiune.
Așa cum îi stă bine unei femei politician, Dăncilă propune o comisie prezidențială pentru proiectul său „România la feminin”. Dar dacă ne amintim câte comisii prezidențiale s-au făcut, inclusiv în ultimii 5 ani, și fără niciun rezultat, atunci rămân multe semne de întrebare legate de acest proiect al candidatului PSD.
O altă diferență între Dăncilă și Iohannis e aceea că în timp ce actualul președinte țintește ca România să aibă un cuvânt de spus la cel mai înalt nivel din UE – obiectiv imposibil sau foarte greu de atins – Viorica Dăncilă își dorește o România mai influentă în regiunea noastră – ceea ce pare mai ușor de atins.
Ambii candidați vor în schimb să contribuie la integrarea europeană a Republicii Moldova, ceea ce rămâne un vis. În primul rând, UE n-are nici cea mai mică intenție să se extindă. În al doilea rând, Moldova n-a făcut niciun progres pentru aderarea la UE. Atât Iohannis, cât și Dăncilă, în proiectele lor menționează „Moldova” fix de trei ori, de parcă s-au urmărit reciproc când și-au scris textele.
Lipsește din programul Vioricăi Dăncilă viziunea ei despre securitatea națională și securitatea în regiune. Nici ea nu are curajul să vorbească despre serviciile secrete, care au devenit un subiect tabu sau o sperietoare pentru politicieni. Deși s-a demonstrat că serviciile au încălcat Constituția, niciun candidat nu are curajul să spună că vrea să le reformeze. Deși multe interceptări au fost ilegale, politicienii tot n-au curajul să le demilitarizeze și să facă civil serviciul de interceptări.
De asemenea, din motive evidente, Viorica Dăncilă evită și discuția despre justiția din România, subiect care le dă fiori celor din PSD.
Pe partea de politică externă, promisiunile lui Iohannis sunt mai exacte, mai ample, însă și mai puțin realiste. Viorica Dăncilă a preferat să aibă o prezentare succintă, dar cu măsuri mai ușor de îndeplinit.
Ne apropiem de ziua votului pentru turul doi al alegerilor prezidențiale din 2019 și este important să cunoaștem viziunea politică a celor doi candidați, dar mai ales să fim atenți la propunerilor lor și să nu ne pierdem în discursuri fără sens sau să cădem pradă demagogiei.
