Lucrurile încep să devină complicate în România post-alegeri parlamentare. Negocierile dintre PNL-USR-PLUS și UDMR par a nu duce nicăieri în acest moment, iar lucru și mai grav, principalii actori implicați în negocieri nu au reușit să țină datele problemei în spatele ușilor închise, așa cum ar trebui să se facă într-o negociere serioasă. Presa a aflat care este mărul discordiei și prin asta, cetățenii au aflat. Lucrul acesta va duce la o și mai mare erodare a PNL și implicit USR-PLUS, văzuți acum de către electorat prinși într-o luptă “pentru ciolan”. E adevărat că lucrurile sunt mult mai nuanțate și în ciuda imaginii populare, politica nu este doar despre “ciolan”. Însă adevărul contează mai puțin în această ecuație. Percepția publică e cea care contează.
Iohannis și liberalii intră în criză de timp
„Toți au un plan, până când primesc un pumn în gură”, spunea Mike Tyson. PNL a primit o astfel de lovitură în urma alegerilor parlamentare, obținând în realitate votul a doar 9% din totalul alegătorilor. Cu cea mai mică prezență la urne din istoria alegerilor generale post-decembriste, partidele și viitorul guvern se vor afla într-o profundă criză de legitimitate. Liberalii visau la o majoritate parlamentară cu PMP și UDMR, o majoritate în care ei controlau jocul. Pumnul încasat în plin de la alegători i-a făcut groggy pe liberali care se văd acum în situația de a împărți mai multă putere decât se așteptau și de a forma la limită o majoritate cu USR-PLUS și UDMR.
Capul lui Orban a căzut după alegeri însă asta nu a rezolvat situația liberalilor. A urmat propunerea surpriză a lui Florin Cîțu pentru funcția de premier. Cîțu este extrem de contestat de PSD și în mod normal o astfel de numire ar adânci și mai mult clivajul între PNL și PSD. Or acest adâncirea acestui clivaj nu ajută la servirea interesului public. În vremuri dificile așa cum sunt acestea în care avem o epidemie de Covid-19, partizanatul politic ar trebui pus deoparte, iar partidele ar trebui să lucreze împreună pentru a servi interesul public. O lecție pe care aproape nimeni nu a învățat-o încă. În orice caz, Cîțu se pare că este contestat și de potențialii parteneri de guvernare. Pe de altă parte, Florin Cîțu nu vrea să renunțe la candidatură. Cîțu a mai candidat o dată în iarnă, atunci când liberalii forțau alegerile anticipate. Fostul ministru al Finanțelor nu mai vrea să fie mascota liberalilor, băgat în față doar pentru a face loc altui candidat. Liberalii nu știu ce decizie să ia: să preseze cu Cîțu sau să vireze spre alt candidat. O posibilă întoarcere al lui Orban ar fi hilară, în contextul în care acesta și-a dat demisia. Pentru liberali desemnarea unui premier din afara partidului pare a fi o opțiune care nu poate fi luată în calcul.
Problema majoră e că liberalii și Iohannis intră într-o profundă criză de timp. Incapacitatea de a forma un guvern care să aibă puteri depline în a gestiona epidemia de coronavirus, bugetul pe anul viitor și problemele economice ale țării, pentru a enumera doar câteva probleme presante, duce la o profundă criză politică și erodează și mai mult încrederea electoratului în aleși. Mai sunt şase zile până când noul guvern ar putea fi validat în parlament. Nu avem premier desemnat, program de guvernare, lista miniştrilor noului cabinet. În mod normal, puși în fața unei asemenea crize de legitimitate și a epidemiei de Covid-19, PNL, USR-PLUS și UDMR ar fi trebuit să negocieze rapid formarea unui guvern. Tergiversările nu își au rostul acum. Funcțiile politice trebuie balansate cu interesul public. Compromisul ar trebui să fie cuvântul la ordinea zilei.
