Într-un interviu pentru PS News, analistul de politică externă Iulian Chifu a vorbit despre situația disperată din Afganistan. Acesta a făcut o retrospectivă a evenimentelor care s-au desfășurat pe teritoriul afgan, susținând că „evoluția îndeamnă mai degrabă spre pesimism”.
„În primul rând, obiectivul intrării trupelor NATO în Afganistan a fost eliminarea amenințării teroriste, distrugerea Al-Qaeda și aducerea lui Osama bin Laden în fața justiției sau executarea lui, cum de altfel s-a și întâmplat. Acesta a fost obiectivul. Timp de 20 de ani, acesta a fost un război lung, au existat administrații succesive în SUA, cinci mai exact. La fiecare administrație, strategia generală, nu numai la nivelul administrației, ci și a guvernatorilor și a comandanților de pe teren, a evoluat. Cu componentele celelalte, aduse de celelalte state pentru organizațiile de reconstrucție provincială, s-a încercat inclusiv state-buildingul, deci construcția statală în Afganistan, dincolo de elementele generale, cum ar fi alegerile, pentru că democrația afgană până aici a ajuns: democrație electorală.
Între timp, președintele Donald Trump a decis retragerea trupelor. S-a constatat că, în momentul în care aceste trupe sau retras, capacitatea de apărarea a instrumentelor din statul afgan au fost foarte reduse și aici e o întreagă discuție despre insuficiența acestor fonduri, despre numărul de trupe declarate, despre pregătirea lor și mai ales dacă este vorba de voință și despre leadership, pentru că acestea nu se mai cumpără cu bani. Poți antrena trupele, dar dacă nu există voință de luptă este mai complicat.
A doua chestiune este că retragerea din Afganistan trebuia să aibă loc și a avut loc după niște negocieri americano-talibane la Doha. Pe aceste negocieri, în urmă cu trei-patru luni, a existat un blocaj care a profitat de faptul că președintele Afganistanului, Ashraf Ghani, a refuzat să organizeze alegerile și să aibă o guvernare de tranziție unde jumătate dintre ministere să revină talibanilor. Acesta a fost momentul de blocaj, unde președintele a spus că nu mai candidează și el va administra tranziția și alegerile și, după cât se vede, nu vor mai exista alegeri pentru că talibanii au avut forța militară să ocupe rând pe rând diferite orașe și provincii. În urmă cu câteva zile au existat negocieri cu administrațiile regionale afgane, deci ultimele preluări nu au fost prin lupte, prin schimbul de foc. A fost vorba despre o formă de negociere a intrării talibanilor. În momentul de față este puțin probabil ca acele negocieri inter-afgane să mai aibă relevanță.
Se pleacă de acum de la alte premise: talibanii au câștigat puterea și atunci o formă de împărțire a puterii e mai dificilă. Firește, rămâne problema legitimității. Avem un președinte cu un guvern în exil și avem la fața locului o grupare talibană care se instalează și vom vedea în ce măsură va exista o legitimitate, dacă va exista o formă de alegeri sau pur și simplu va prelua puterea și o va exercita. De aici va depinde foarte mult modul de recunoaștere, pentru că pentru tot Afganistanul va conta foarte mult pe ajutorul extern, altfel statul se va prăbuși, nu va mai avea cum să funcționeze.
Vom vedea în ce măsură regimul taliban care se va instala este succesorul direct al regimului taliban de acum 20 de ani care era unul represiv, unul violent. Asta este altă problemă și, indiferent de ceea ce se întâmplă, vor exista niște costuri și pentru Statele Unite și pentru celelalte state aliate, pentru că ceea ce se va întâmpla mai departe în noul regim va costa la nivelul imaginii în primul rând și al responsabilităților, vizate fiind drepturile omului, drepturile femeilor și drepturile fetelor la educație, dacă regimul taliban se instalează în criteriile în care a fost instituit inițial”, precizează analistul.
Oraș după oraș a cedat în fața talibanilor, iar duminică, femeile din Afganistan au început să se teamă din ce în ce mai mult că libertățile câștigate în 2001 vor fi anulate. În acest context, Chifu a explicat că „în faza inițială, era o negociere pentru respectarea în continuare a drepturile omului, drepturile femeilor, dar pentru că negocierile inter-afgane nu s-au încheiat niciodată cu o formă de acord, e un semn mare de întrebare și sunt dubii majore, mai ales că regimul taliban este un regim tribal, în sensul în care fiecare căpetenie în provincia lui face propria lege”.
„E un set de elemente comune islamist, dar la nivelul fiecărei provincii lucrurile funcționează distinct. Unele abuzuri au început în multe regiuni, mai ales în cele care au fost ferite de talibani. În altele au început deja semnale: abuzuri de această natură, iar mai departe vom vedea ce măsură va exista și care vor fi limitele de exercitare a puterii în acea variantă. Oricum va fi cu totul diferit față de Afganistan care oricum nu a fost un rai al democrației, am ajuns până la o democrație electoral cel mult și la un număr de drepturi ale omului care au fost respectate doar într-o oarecare măsură”, spune analistul.
Despre agresiuniile și pedepsele brutale care ar putea fi reintroduse de talibani, Chifu spune că „încă rămâne de văzut”.
„Nu poți să judeci în faza inițială, nici măcar față de ceea ce s-a întâmplat în anumite regiuni sau în anumite locuri unde au câștigat, dar oricum cred că tipul acesta de evoluție îndeamnă mai degrabă spre pesimism.
Un acord care a fost stabilit de SUA cu talibanii este acela că talibanii se vor opune mișcărilor teroriste, vor combate Statul Islamic, Al-Qaeda. Este un semn de întrebare din acest punct de vedere, nu știm dacă va exista această dorință de a respecta un asemenea angajament pentru că, din nou, în negocierile inter-afgane nu am avut o semnătură pe acest element.
În momentul de față, marea problemă este a puterilor regionale care până acum au presat foarte mult asupra Statelor Unite să se retragă. Rusia a plătit talibani pentru a ucide americani, le-a dat și arme, iar la acest moment, marea presiune este pe frontiera de nord a Afganistanului, unde Turkmenistanul, Uzbekistanul și Tajikistanul sunt vecine, și unde Federația Rusă și-a asumat responsabilitatea în zonă, deci va avea de treabă. În partea cealaltă avem o presiune pe China, pe Pakistan și de ce nu pe Iran. Urmând să se găsească astfel formule prin care să lucreze cu Afganistanul și să își stabilizeze zona.
Nu mai este bătaia de cap a a americanilor, deși rămân implicați și au un rol implicat acolo în continuare, ei au ieșit tocmai pentru că au priorități în alte zone: Asia de Sud-Est, China”, conchide Iulian Chifu.
