Criza politică iscată de remanierea ministrului Justiției, Stelian Ion a angrenat USR-PLUS într-o spirală a calculelor riscante care i-au adus pe aceștia în final la o bifurcație.
Calcule eronate și două căi de ieșire pentru USR-PLUS
După ce inițial Florin Cîțu nu a reușit să adopte PNDL 3 într-o ședință de guvern boicotată de USR-PLUS, premierul a decis, fără consultarea cu liderii coaliției, remanierea ministrului USR-PLUS al justiției, Stelian Ion, aprinzând fitilul unui scandal politic uriaș. USR-PLUS a ales să escaladeze criza, amenințând guvernul din care încă făcea parte cu o moțiune de cenzură, negociată între altele și cu cei de la AUR. Ionuț Moșteanu anunța, joi, 2 septembrie, că au existat discuții cu cei de la AUR și că cele două partide, împreună, adună 122 de semnături, suficiente pentru a iniția procedura pentru demiterea Guvernului Cîțu. Nimeni din PNL nu a anticipat posibilitatea alierii USR-PLUS cu o formațiune de tipul AUR, astfel încât aceștia nu au luat în calcul acest scenariu, știind că de unii singuri liderii USR-PLUS nu au cum să inițieze o moțiune. Pentru USR-PLUS mișcarea a fost una extrem de riscantă care i-ar putea compromite pe termen lung în ochii propriului electorat. Cu fiecare mutare a liderilor, miza a crescut exponențial. Moțiunea ajunsă ieri pe agenda Birourilor permanente reunite ale Senatului și Camerei Deputaților nu a putu fi însă citită și votată în Parlament. Asta pentru că liderii PSD au boicotat ședința conducerii Legislativului, susținând că nu vor să “arbitreze” conflictul dintre PNL și USR PLUS în Guvern, deoarece nu fac parte din nici o tabără.
Astfel că, inițial, liderii USR-PLUS întrevedeau o ieșire din situație, respectiv rămânerea la guvernare într-o coaliție cu PNL și UDMR, dar fără premierul Florin Cîțu, cel care, în viziunea celor de la USR-PLUS ar fi abandonat barca puterii fie prin demisie, fie prin demitere în urma unei moțiuni de cenzură reușită și sub spectrul alegerilor anticipate pe care nici PNL, nici USR-PLUS nu le doreau. Pe măsură ce s-au adunat însă pașii și criza politică escalada, devenea tot mai clar că de fapt USR-PLUS se îndrepta spre o bifurcație în drumul lor.
Pe de o parte, liderii USR-PLUS puteau dezamorsa criza, făcând un nou compromis și acceptându-și statutul de partener junior al coaliției de guvernare. În acest caz, USR-PLUS abandona de facto protocolul semnat cu PNL și UDMR, acceptând strict puterile constituționale ale premierului, iar Cîțu continua să facă propuneri de remaniere la discreție. USR-PLUS propunea un nou ministrul al Justiției în locul lui Stelian Ion și continuau guvernarea alături de PNL și UDMR. În contextul alegerilor interne din USR-PLUS, nimeni nu a fost însă dispusă să treacă cu vederea acest episod. Astfel că liderii USR-PLUS au ales mai degrabă a doua cale, cea a escaladării conflictului. Acest al doilea drum ducea inevitabil la ieșirea USR-PLUS de la guvernare și abandonarea bărcii puterii. Lucrul acesta s-a produs într-un final astăzi, când miniștri USR-PLUS și-au depus cu toții demisiile, adăugând și mai multă presiune pe premierul Cîțu care se vede acum în fruntea unui guvern minoritar.
În concluzie, USR-PLUS a sperat inițial că va ajunge la un cu totul alt rezultat în urma acestei crize. Dar pe măsură ce criza a escaladat, liderii USR-PLUS nu mai aveau la îndemână decât două variante: continuarea guvernării alături de PNL și UDMR în aceeași formulă sau ieșirea de la guvernare.
