Sute de mii de colaboratori ai unor companii extrem de mari și foarte bine cunoscute de toți românii ar putea fi bazinul în care inspectorii ANAF, dacă ar decide să intre, s-ar putea petrece un adevărat cutremur.
Vedem și știm că există un număr extrem de mare de colaboratori/ distribuitori ai unor companii internaționale, care se ocupă de comercializarea cosmeticelor, a detergenților, produselor de curățenie sau a produselor de slăbit. Filialele din România ale acestor mari companii nu apar în nici o evidențã a statului în legătură cu veniturile obținute din diferențele dintre prețul de achiziție și cel al vânzării, care în anumite situații ajung și la sume consistente de bani, pe care, astfel, statul nu le impoziteazã în niciun fel.
Sistemul MLM (Multi Level Marketing), cel după care funcționează mai multe astfel de firme, presupune vînzãri directe, de tip marketing, în reţea. Câştigurile reprezentanţilor se obţin din discounturile aplicate de companie şi din comisioane, în funcţie de mãrimea comenzii. Compania înregistreazã câştiguri fabuloase, iar distribuitorii se aleg cu bani în plus pentru munca prestatã. Banii sînt foarte rar evidenţiaţi, numai în cazul în care colaboratorul alege sã devinã persoanã fizicã autorizatã sau să achiziționeze respectivele produse pe numele propriei firme.
Unde ar putea apărea problema, in special cea legată de evaziune, în activitatea companiilor ce funcționează în regim de Multi Level Marketing?
Posibilele semne de intrebare se ridică de la baza „piramidei”, adică cei care cumpără respectivele produse pentru uz personal. Aceștia cumpara să zicem cosmetice, detergenți sau alte produse de acest gen, fară sa primească vreo factură sau chitanță.
O altă problemă este aceea că toți distribuitorii au obligația să își declare anual veniturile pentru că activitatea pe care aceștia o desfășoare se încadrează în categoria ”activități comerciale”. Ca să își declare venituri, distribuitorii trebuie să aibă calitatea de persoane fizice autorizate. Apoi, anual, toți distribuitorii au obligația să își declare veniturile și să completeze declarația 200. În realitate, nu știm cât de mulți din sutele de mii de astfel de distribuitori își declară și veniturile.
Cine completeaza declarația 200. Ce spune legea
Pe pagina de Facebook a ANAF regăsim cine sunt aceia care trebuie să completeze declarația 200.
”Începând din 6 aprilie 2015, formularul 200 prin care contribuabilii trebuie să-și declare veniturile realizate în anul 2014 se poate depune şi on-line, prin intermediul Spaţiului Privat Virtual, fără a mai fi necesară deplasarea la sediul ANAF sau la oficiul poştal.
Declaraţia 200 se completează şi se depune până la data de 25 mai 2015 inclusiv de către persoanele fizice care au realizat, în mod individual sau într-o formă de asociere, venituri în bani şi/sau în natură din România, provenind din:
- activităţi comerciale
- profesii libere
- drepturi de proprietate intelectuală
- cedarea folosinţei bunurilor (chirii) cu titlu de activitate independentă (peste 5contracte)
- cedarea folosinţei bunurilor (chirii)
- activităţi agricole care nu sunt impuse pe baza normelor de venit
- operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract
- transferul titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise
- silvicultură
- piscicultură.”
Persoanele care au realizat venituri din mai multe surse sau categorii de venit pentru care există obligaţia depunerii declaraţiei, vor completa în mod corespunzător, câte o anexă, în funcţie de numărul de surse sau categorii de venituri realizate, capitolele II „Date privind veniturile realizate, pe surse şi categorii de venit, în formularul – „Anexă nr… la Declaraţia privind veniturile realizate din România”, care se anexează la declaraţia privind veniturile realizate.”
Deci legea e cât se poate de clară: toți aceia care se ocupă cu distribuția cosmeticelor, a detergenților, produselor de curățenie sau a produselor de slăbit trebuie să își declare veniturile pentru că desfășoară activități comerciale.
Marile companii din segmentul MLM sunt precaute
Trebuie spus că toate aceste companii, care administrează afaceri de tip MLM, își iau masurile juridice pentru a nu fi suspectate de practici ilicite, precum evaziunea fiscală.
Toate companiile care gestionează astfel de retele afirmă ca distribuitorii sunt clientii finali si ca revanzarea ulterioara a produselor nu mai priveste compania. Totuși, după ce produsele sunt vândute de acești distribuitori, profitul realizat de trebuie obligatoriu declarat.
În cadrul adeziunii sau contractului de vanzare a produselor se specifică faptul ca achiziționarea se face pentru nevoile personale de consum sau că beneficiarul se obligă să nu le comercializeze. Interesant este că esti sfatuit sa atragi în afacere rude, prieteni, persoane apropiate cărora le poți „oferi” câte un produs pentru a vedea despre ce este vorba.
Acest „consum” individual poate fi oricât de mare. Regula de aur este „sa nu vinzi”, ci să pretinzi că produsele pe care le cumperi sunt pentru uz personal și nu pentru comercializare. Realitatea, după cum știm cu toții, e cu totul alta.
Potrivit unor relatări din piață, citate de jurnaliștii de la capital.ro, la insistentele candidatului/ distribuitorului sau dacă firma chiar nu vrea sa aibă probleme, acesta este informat despre posibilitatea obținerii autorizației de comercializare a produselor. Dacă volumul mărfurilor achiziționate crește la nivelul miilor de euro, se pune în discutie crearea unui SRL sau PFA . „Eu nu m-am inregistrat in nici un fel”, ne spune un consultant de la o firma MLM importanta. Sunt aici de un an de zile si, din castigurile obtinute pot sa-mi achit toate cheltuielile legate de intretinerea casei. Altfel ce m-as fi facut dintr-o pensie?”
De precizat că anumiți astfel de reprezentanți depășesc adesea un salariu mediu pe economie, deci sumele pe care ar putea să le verifice ANAF ar fi unele considerabile, iar acestea, dacă vor ajunge să fie fiscalizate, ar putea rotunji considerabil veniturile la bugetul de stat al României.
Un alt aspect interesant care a ieșit în evidență, după ce am consultat site-urile firmelor de profil, este că dacã vrei să devii reprezentantul unei firme de cosmetice sau de produse naturale nu ai nevoie decât de buletin și dorința de a vinde și a face bani.
Să ne gândim la un exemplu concret. Una dintre cele mai mari companii americane din zona cosmeticielor, produselor de curățat (detergenți) are, potrivit propriului site, un număr de 40.000 de distribuitori și o cifră de afaceri de 78 de milioane de lei, cu doar 29 de angajați. Având în vedere această cifră uriașă de afaceri, ne duce cu gândul că distribuitorii unor astfel de companii ar putea să fi produs, prin revânzarea/ comercializarea mai departe a anumitor produse, o evaziune de cam 20% din prețul produselor vândute, reprezentând discount-ul, ceea ce reprezintă cam 16 milioane de lei, deci cam 4 milioane de euro complet nefiscalizați.
În cazul unei celebre companii americane ce comercializează produse de slăbit, cu doar 17 angajați au ajuns, în 2013, la o cifră de afacere de aproape 60 de milioane de lei. Posibil, sumele nefiscalizate și în cazul acestei companii sunt unele semnificative.
Potrivit legii, acești distribuitori sunt obligați să dețină o casă de marcat portabilă și să emită bon ori de câte ori vând un produs. Pentru a deține o astfel de casă de marcat ai nevoie să deținii o societate comercială sau să fi persoană fizică autorizată. Întrebarea firească este: cât de mulți din sutele de mii de distribuitori posedă o casă de marcat portabilă?
În legea care reglementează emiterea bonurilor fiscale, se menționează următoarea categorie profesională ce este exclusă de la eliberarea de bonuri fiscale: ”comertul cu amanuntul prin comis-voiajori, precum si prin corespondenta, cu exceptia livrarilor de bunuri la domiciliu efectuate de magazine si unitatile de alimentatie publica, pe baza de comanda;”. Interesant este că dacă comerțul cu amănuntul se face prin livrări de bunuri la domiciliu ești obligat să emiți bon fiscal.
Mulți din cei care se ocupă de comercializarea produselor din rețele de tip MLM fie apelează la vânzările door to door, fie iau la pas toate instituțiile publice ”populate”, precum spitalele, primării, s.a.m.d. În acest context, aceștia au obligația să elibereze bon fiscal, dar marea majoritate dintre ei nu o fac.
Vom reveni cu detalii din interiorul fiecărei companii de acest tip despre modul în care se constituie rețele și cum ar fi învățații colaboratorii să ocolească prevederile și reglementările și domeniul fiscal.

Pe când au sa intre in acest izvor de evaziune?Apoi pe site-uri gen OXL unde nu se impoziteaza nici o tranzactie?Când o sa intre si pe teritoriul : vrei sa-ti amenajezi casa nu o face cu o firma mai bine o fac cu un meserias ca chipurile ia mai ieftin?
Ba da, firmele mlm emit facturi pentru produsele distribuite. Oamenii achită ramburs la respectivul curier care le livrează comanda iar in colet se găsește factura detaliată (cu.AWB și toate celelalte detalii). In plus mai nou, facturile se primesc pe e-mail și oricine poate observa pe antet numărul de cont. Se vede că articolul este tendențios. Că sa nu mai scrieți după ureche, inscrieti-va într-o astfel de firmă nu mai acționați „urechistic”.