În guvernul PNL – PSD – UDMR au loc zilele acestea discuții cu privire la introducerea unei noi taxe – taxa de solidaritate. Aceasta ar urma să fie aplicată companiilor mari, cu cifre de afaceri de peste 100 de milioane de euro. Marcel Ciolacu, liderul PSD, a precizat că încă nu s-a convenit introducerea acestei taxe și că se așteaptă cifrele bugetare inițial.
Între timp, mediul de afaceri a criticat introducerea unei astfel de taxe. Florin Pogonaru de la Asociaţia Oamenilor de Afaceri a precizat că problema o reprezintă de fapt capacitatea de colectare a statului: “ca români, toţi am vrea să fim vizaţi şi visăm să fim vizaţi, vrem să avem cifre de peste 100 de milioane de euro, şi atunci am o întrebare: şi când ne atingem visul vom fi penalizaţi pentru acest vis? Până la urmă, problema noastră este că avem cel mai redus grad de colectare din Europa, că îi avem pe bulgari ca model de colectare şi noi nu suntem în stare să colectăm”. O analiză a celor de la profit.ro arată că introducerea unei taxe de solidaritate ar urma să lovească în jur de 330 de companii cu profituri de peste 100 de milioane de euro, printre care Automobile Dacia, OMV, Petrom, Lidl, Kaufland, Ford România, Dedeman sau Carrefour.
Precedentul din Germania
În Germania, pentru o perioadă lungă de timp a existat o taxă de solidaritate – Solidaritätszuschlag. Doar că aceasta nu viza exclusiv companiile mari din Germania, ci pe toți locuitorii care obțineau din salarii sau din investiții de capital, funcționând astfel ca un soi de impozit direct. De la plata acestei taxe erau exceptate două categorii de persoane: cei ale căror venituri nu depășesc 972 euro pentru persoanele singure și persoanele ale căror venituri nu depășesc 1944 euro în cazul celor căsătoriți. Taxa a fost introdusă la începutul anilor ’90 pentru a sprijini noile landuri din partea de Est a Germaniei care s-au aflat anterior reunificării Germaniei în sectorul controlat de Uniunea Sovietică. Deși inițial autoritățile au decis ca această taxă să fie folosită doar o perioadă scurtă de timp, în final ea ajuns să reprezinte o constantă a politicii fiscale germane.
Bogații devin și mai bogați
În România, taxa de solidaritate ar urma să fie aplicată însă doar companiilor care obțin profituri mari, de peste 100 de milioane de euro. Lucrul acesta a stârnit în mod firesc proteste din partea acestor mari companii. Doar că dacă analizăm în profunzime datele problemei, putem să ne facem o imagine ceva mai amplă. Inegalitatea socială reprezintă una dintre marile probleme ale României. Principalul indicator care măsoară calitatea vieții, Human Development Index (HDI), arată că țara noastră ocupă locul 49 în lume și pe ultimele locuri în Uniunea Europeană. Inegalitățile sporesc practic de la an la an pentru că în timp ce sărăcia se adâncește, bogații devin și mai bogați. Astăzi, marile companii sunt mai puțin taxate decât erau în urmă cu 30 de ani. Datele arată că taxa medie globală pe venitul corporațiilor a scăzut de la 49% în 1985, la 24% în 2018. Astăzi, potrivit ultimelor estimări, corporațiile din lumea întreagă își mută profituri anuale de peste 650 de miliarde de dolari (aproximativ 40% din totalul profiturilor) în paradisuri fiscale unde taxele sunt zero, prin state precum Bermuda, Luxemburg sau Singapore. În sectorul tehnologic acest trend de evitare a taxării este cel mai vizibil. Lucrul acesta dă naștere la inegalități tot mai mari, în timp ce bogații continuă să se îmbogățească, evitând taxarea, săracii continuă să sărăcească. Lumea plutocraților se lărgește, în timp ce lumea inegalităților sociale se mărește.
Soluția o reprezintă taxarea și colectarea eficientă din partea statului. O taxă de solidaritate bine gândită ar putea contribui în final la reducerea decalajului, dacă banii încasați vor fi folosiți de stat într-un mod inteligent.
