Într-o perioadă în care PNL încearcă să revină la guvernare, PSD și Victor Ponta celebrează cei 3 ani de guvernare. În acești 3 ani am avut 4 guverne și 5 partide care, pe rând, s-au succedat în arcul guvernamental. Dacă Guvernul Ponta 1 a fost încălzirea celor din USL pentru activitatea executivă, Guvernul Ponta 2 se dorea a fi cel care va revoluționa România ultimilor 20 de ani.
Câștigarea alegerilor de către USL într-un mod categoric a făcut ca în România vocea opoziției să fie redusă la minim. Cu o majoritate de peste 60%, USL avea cadrul necesar pentru a trece orice proiect de interes național: revizuirea Constituției, regionalizarea, legile electorale. Totuși, șicanările între partidele de guvernământ, încercarea fiecărei părți de a prelua cât mai mult credit din partea electoratului, a făcut ca proiectele promise pentru România să se desfășoare cu viteza melcului.
Guvernul Ponta 2 a însemnat revenirea la guvernare a UNPR-ului condus de Gabriel Oprea. Fost lider al social-democraților până la sciziunea din 2009, Oprea a fost numit vicepremier în noua configurație politică. Această nouă variantă a Executivului putea să înglobeze nu unul, ci chiar două partide ale fostei guvernări Boc, dacă UDMR era implicat. Însă, reacția virulentă a PNL din zilele imediat următoare câștigării parlamentarelor a făcut ca reprezentanții maghiarilor să rămână pe tușă și să se creeze astfel o ruptură care se vede și astăzi între liberali și liderii UDMR.
Evenimentul care a marcat acest al doilea Guvern Ponta a fost semnarea celebrului pact de coabitare, care a fost văzut de către mulți menținerea lui Traian Băsescu în jocul politic. Încercând să ascundă slăbiciunea în fața lui Traian Băsescu, USL afirma peste tot că era nevoie de acest document pentru ca în România să existe stabilitate. Totuși, după cum se va vedea mai târziu, pactul de coabitare va fi utilizat de către liberali pentru a se delimita de partenerii lor social-democrați.
În timpul celei de-a doua variante a guvernului condus de Victor Ponta sunt o serie de lucruri care trebuie amintite și care s-au petrecut în această perioadă: începe revizuirea Constituției (cu absența periodică de la întâlniri a celor din PDL), are loc dezbatere cu privire la Roșia Montană, România începe să atragă mai multe fonduri europene, economia continuă pe același trend pozitiv. În ciuda tuturor acestor chestiuni de ordin parlamentar și executiv, un lucru a rămas totuși nerezolvat: aderarea la Schengen. Se motiva că la baza acestei decizii ar sta evenimentele din 2012 și acțiunile Parlamentului, însă această decizie a fost una strict politică.
La aproape 3 luni de la alegerile parlamentare din decembrie 2012 a avut loc o mutare câștigătoare pentru PNL: înregimentarea primarului de Sibiu, Klaus Iohannis. În acest fel, PNL își consolidează structurile de partid și imaginea la nivelul electoratului.
Tot în timpul Guvernului Ponta 2 apar și primele neînțelegeri între PNL și PSD. Primele sunt create de faptul că PNL începe să înregimenteze foști lideri ai vechiului PDL: Sorin Frunzăverde, Mihai Stănișoară, sunt doar doi dintre oamenii de la PDL trecuți la PNL. Apoi, continuă neînțelegeri cu privire la subiectul Roșia Montană, acolo unde PNL are o abordare total diferită de PSD și de Guvern. Neînțelegeri încep să apară și la nivel local, acolo unde, cel mai vizibil scandal, a fost cel de la Ilfov între Gabriela Firea și Marian Petrache, unde a fost nevoie de intervenția celor doi lideri ai USL, Victor Ponta și Crin Antonescu, pentru a pune capăt conflictului.
În cadrul celei de-a doua variante a Guvernului Ponta, Traian Băsescu începe să recapete din putere după un 2012 dezastruos. Neînțelegerile din cadru Executivului, din coaliția de guvernământ, problemele unor lideri ai celor două partide, ale unor miniștri, fac ca Traian Băsescu să fie vocea opoziției în toată această perioadă.
Durata de viața a Guvernului Ponta 2 încetează în 2014 odată cu dispariția USL. Neînțegerile din USL ajung la un nivel la care nu se mai poate lucra, iar Crin Antonescu anunță, după o ședință lungă a liberalilor, ieșirea acestora din Guvern. Din acel moment, clasa politică intră într-o nouă criză politică, al cărei rezultat putea duce la căderea Guvernului condus de Victor Ponta. Totuși, liberalii nu reușesc să dea jos Guvernul Ponta și vor trebui să trăiască pe mai departe cu ștampila de partid care a rupt USL, care a creat o criză în România. Acel moment poate fi considerat și începutul sfârșitului pentru fostul lider al PNL, Crin Antonescu.
Până la acest moment Guvernul Ponta 2 este varianta de Executiv condusă de președintele PSD cu cea mai lungă viață. Acest Guvern a reușit și o serie de plusuri în plan macroeconomic: reducerea deficitului bugetar, păstrarea datoriei publice la sub 40% din PIB şi îmbunătăţirea ratingului de către agenţiile americane.
Fondurile europene atrase au crescut de la 1,6 miliarde de euro la 6,8 miliarde de euro, ceea ce înseamnă că în doi ani au intrat în economie circa 5,2 miliarde de euro de la UE. Creşterea economică din 2013, de 3,5%, a depăşit toate aşteptările. Însă crearea de locuri muncă a fost dificilă – doar 95.000 de slujbe noi s-au adăugat între mai 2012 şi aprilie 2014. Salariul mediu net pe economie a ajuns în mai 2014 la 1.706 lei (383 de euro), faţă de 1.530 de lei (350 de euro) în mai 2012.
Tot în această perioadă au apărut și două taxe controversate: taxa pe stâlp și acciza specială pe benzină. Dintre măsurile de relaxare fiscală şi dezvoltare economică aşteptate, scăderea CAS cu 5 puncte procentuale şi neimpozitarea profitului reinvestit au rămas promsiuni, pe care varianta a treia a Guvernului Ponta avea să le îndrepte.
