Ministrul Finanțelor, Adrian Câciu, a estimat joi că anul 2029 reprezintă o țintă viabilă pentru adoptarea monedei euro, dar cea mai importantă este convergența reală despre care foarte puțină lume vorbește.
”Mi-aş dori să nu ne mai ascundem în spatele crizelor pentru obiectivele strategice ale României. Am ajuns într-o situaţie ca deficitul de cont curent să fie mai mare decât deficitul public. Nu mai spun de puseul inflaţionist care ne-a scos din orice zona de convergenţă nominală. Eu cred că aici trebuie să avem o discuţie serioasă, instituţional vorbind, cu comitetul care se ocupă de aderarea la Zona Euro şi să ne fixăm un target transpartinic pe care nimeni să nu-l mai încalce. Din punctul meu de vedere, anul 2029 este o ţintă viabilă (pentru aderarea la euro, n.r.). Dincolo de criteriile nominale de convergenţă pe care evident pe termen mediu de timp le putem îndeplini până la urmă, pe elementul de datorie însă suntem în zona fericită faţă de alte state europene care deja nu-l mai îndeplinesc. Cea mai importantă este convergenţa reală despre care foarte puţină lume vorbeşte. Convergenţa reală este cea care îţi dă de fapt puterea de cumpărare, competitivitatea cu care tu vii ca ţară versus alte ţări într-o piaţă unică europeană, cu o monedă unică”, a transmis ministrul Finanțelor într-un interviu pentru Digi24.
Statele membre care nu fac încă parte din zona euro, dar aspiră să adopte moneda unică, trebuie să respecte criteriile de convergență, ce garantează că primirea unui nou membru nu provoacă perturbări economice nici pentru țara în cauză, nici pentru zona euro în ansamblu:
I. Criteriile economice de convergență sunt patru la număr și contribuie la asigurarea faptului că o țară este pregătită pentru integrarea în regimul monetar al zonei euro:
1. Stabilirea prețurilor: Rata inflației nu poate fi mai mare de 1,5 puncte procentuale peste rata celor trei state membre care înregistrează cele mai bune rezultate;
2. Finanțe publice solide și sustenabile: Țara nu ar trebui să facă obiectul procedurii aplicabile deficitelor excesive;
3. Stabilitatea cursului de schimb: Țara trebuie să participe la mecanismul cursului de schimb (MCS II) timp de cel puțin doi ani fără devieri semnificative de la cursul central din cadrul MCS II și fără o devalorizare a cursului central bilateral al propriei monede în raport cu euro în aceeași perioadă;
4. Ratele dobânzilor pe termen lung: Rata dobânzii pe termen lung nu ar trebui să fie mai mare de două puncte procentuale peste rata celor trei state membre care înregistrează cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a prețurilor.
II. Pe lângă aceste condiții economice, țările aspirante trebuie să îndeplinească și condiții de convergență juridică, ce implică faptul că legislația lor națională este compatibilă cu tratatul și cu Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) și al Băncii Centrale Europene (BCE).
Potrivit raportului de coverngență din 2020, publicat de Comisia Europeană în luna iunie, țara noastră era singurul stat membru din țările UE aflate în afara Zonei Euro care nu îndeplinea niciunul din cele patru criterii pentru adoptarea monedei unice.
Moneda euro se bucură de un sprijin solid din partea românilor. Potrivit unui Eurobarometru, 75% dintre aceștia sunt în favoarea introducerii monedei euro, țara noastră se numără printre țările în care s-a înregistrat cea mai mare creștere (de la 63% la 75%), alături de Suedia (de la 35% la 43%).
În programul de guvernare PNL-PSD-UDMR ”adoptarea monedei euro reprezintă proiectul strategic de țară al României pe termen mediu”.
”Obiectivul principal al României îl reprezintă creșterea convergenței reale cu economiile europene prin atingerea unui PIB pe locuitor la paritatea de cumpărare standard de 80% din media UE 27, la orizontul anului 2024”, este specificat în obiectivele specifice ale capitolului ”Aderarea la Zona Euro”.
De altfel, președintele Klaus Iohannis solicita încă din 2017, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru CaleaEuropeană.ro, ca Guvernul și Banca Națională să prezinte un plan și un calendar pentru adoptarea monedei unice.
La finalul lunii martie a anului 2018, a luat naștere Comisia Națională de fundamentare a acestui plan național, condusă de Guvern, BNR și Academia Română, acest organism având responsabilitatea de a elabora acest document.
În raportul de fundamentare al Planului național de adoptare a monedei euro, elaborat de comisia mai sus amintită, dat publicității în decembrie 2018, se estima că țara noastră va îndeplini criteriile pentru aderare la Zona Euro în 2024-2026, atingerea convergenței necesare variind în funcție de trei scenarii.
Ultima extindere a zonei euro datează din 2015, când Lituania a devenit al 19-lea stat membru al blocului monetar. Deşi toate satele membre UE, cu excepţia Danemarcei, sunt obligate să adere la zona euro, puţine ţări fac eforturi serioase pentru a se alătura zonei unice.
Printre acestea se numără Bulgaria și Croația.
Cel mai tânăr membru al UE și Bulgaria au fost deja acceptate în anticamera zonei euro, unde trebuie să stea cel puţin doi ani înainte de a demara pregătirile practice pentru a se alătura zonei euro, un proces care durează un an în plus, astfel că cel mai devreme în 2023 cele două ţări vor deveni state membre ale zonei euro, lucru ce le va face mai atractive pentru investiții.
De altfel, Comisia Europeană a semnat în luna decembrie 2021 un acord de parteneriat cu Croația pentru organizarea de campanii de informare și comunicare privind trecerea la moneda euro.
La rândul său, Bulgaria a afirmat, prin vocea minsitrului său de Finanțe, că este pe deplin pregătită din punct de vedere tehnic pentru adoptarea monedei euro la începutul anului 2024.
