Agresiunea neaşteptată asupra Ucrainei a stârnit temerea că Putin ar intenţiona să atace inclusiv state membre NATO. Generalul Dan Grecu consideră aproape imposibil un atac asupra României, ţinând cont că Armata Rusă ar trebui să depăşească o apărare organizată în Carpaţi.
Numeroşi experţi şi analişti militari, dar şi şefi de stat, printre care preşedinţii Finlandei şi Poloniei, au atenţionat că Rusia ar putea ataca şi ţări membre NATO. Există însă şi opinii diferite, aşa cum este cazul generalului în rezervă Dan Grecu.
Cu o experienţă vastă, Grecu ştie ce înseamnă un război. El a fost şef al Echipei Naţionale la Comandamentul Central American pentru operaţiunile din Irak şi Afganistan, apoi şef al Echipei Române de Legătură la Comandamentul Regional Sud al ISAF din Kandahar şi a luat parte la Misiunea ONU din Etiopia şi Eritreea. Doctor în Ştiinţe Militare şi Informaţi, Grecu s-a pregătit inclusiv la centrul Lester B. Pearson, Cornwallis, Canada, şi la colegiile NATO de la Bruxelles şi Roma. Între 2008 şi 2010, el a fost şef de stat major la Corpul 4 Armată „Mareşal Constantin Prezan”.
Generalul nu crede că Rusia va ataca şi alte ţări, cu atât mai puţin state membre NATO. Admite însă că un asemenea scenariu nu trebuie exclus în totalitate, ţinând cont că Putin a sfidat până acum orice logică, informează adevarul.ro.
Pornind de la ipoteza în care Putin ar încerca să surprindă cu un atac asupra flancului sud-estic NATO, adică pe direcţia României şi a Bulgariei, ar avea două variante.
„În partea de sud-est, într-o eventuală agresiune militară prin Bulgaria o posibilă direcţie de ofensivă «se înfundă», cum spunem noi, în Munţii Rodopi şi Balcanii de Est, iar o alta, relativ paralelă cu Dunărea, ar implica expunerea totală a flancului nordic al agresorului, implicit nevoia unei acţiuni similare la nord de Dunăre, prin România. În plus, chiar dacă Bulgaria a devenit membră NATO, relaţiile ţării cu Federaţia Rusă au rămas strânse având în vedere atât aspectele socio-culturale – apartanenţa la grupul slav şi religia ortodoxă, cât şi cele economice, Bulgaria fiind dependentă de resursele energetice ruseşti care îi asigură integral consumul de gaz natural şi combustibilul nuclear şi în bună parte cele de hidrocarburi”, spune generalul.
De ce ruşii ar avea cele mai mari probleme în România
A doua variantă şi mai abruptă ar viza un atac asupra României. Însă şi aici ruşii ar avea de înfruntat, pe lângă trupele NATO, şi alţi factori, ceea ce o face aproape imposibil de pus în practică.
„În ce priveşte o eventuală direcţie prin România, să facem apel la istorie şi să amintim că majoritatea istoricilor şi analiştilor militari care au studiat cel de-al doilea Război Mondial sunt de acord că părăsirea de către Armata Română a alianţei cu Germania a scurtat războiul cu circa şase luni, atâta fiind estimat timpul de care Armata Roşie ar fi avut nevoie să depăşească o apărare organizată pe Carpaţi”, punctează generalul Grecu.
Dacă în România şi Bulgaria până şi relieful ar pune probleme oricărui atacator, în nordul flancului estic nu ar exista astfel de piedici. Aşa se explică, mai spune ofiţerul, şi faptul că aparent NATO acordă mai multă atenţie acestei zone: „Cu totul deosebită este situaţia în partea de nord, unde statele baltice au o frontieră comună cu Federaţia Rusă – Estonia şi Letonia direct, iar Lituania prin enclava Kaliningrad, un «cartof fierbinte» situat între Polonia şi Lituania unde Rusia a desfăşurat importante efective militare, avioane de luptă şi armament nuclear. Ori distanţa dintre Belarus, un aliat fervent al Rusiei, şi enclava Kaliningrad, prin coridorul Suwalki aflat la graniţa polono-lituaniană, este de doar 65 km în linie dreaptă, ceea ce face ca acesta să fie considerat unul dintre cele mai sensibile puncte de pe teritoriul Alianţei. Pe de altă parte, relieful favorizează acţiunile ofensive, atât spre Kaliningrad unde distanţa este mică aşa cum am spus, cât şi spre Polonia unde de la graniţa cu Belarus şi până la graniţa cu Germania există un relief jos, singurele obstacole naturale importante fiind râurile Vistula şi Oder, parţial şi Bugul. Pe cale de consecinţă, există argumente solide să afirmăm că Ţările Baltice şi Polonia sunt cele mai expuse state de pe flancul de est, concentrarea Alianţei asupra regiunii fiind şi logică, şi necesară.”
Citește articolul integral pe adevarul.ro.
