După ce George Simion a fost ales aproape în unanimitate la primul Congres organizat de AUR, în cadrul căruia jurnaliștii nu au avut voie să intre pe motiv că “vrem să iasă totul perfect”, liderii formațiunii au început procesul de epurare al disidenților din partid. Aparent, toată lumea trebuie să se conformeze standardelor, iar în caz contrat, disidenții sunt trași pe linie moartă și chiar amenințați, așa cum susține unul dintre acesta.
Epurări după Congresul AUR
Un prim semn că în AUR a început o campanie de epurări a venit marți, atunci când deputatul Dănuţ Aelenei a anunţat că demisionează din grupul parlamentar al AUR şi îşi va desfăşura activitatea ca neafiliat, cerând, totodată, protecţia instituţiilor de specialitate pentru că „a fost ameninţat”. De notat aici e că Dănuţ Aelenei a candidat la preşedinţia AUR la congresul extraordinar care a avut loc duminica trecută și la care George Simion a fost ales preşedinte al AUR.
Zilele acestea a apărut informația că alți doi parlamentari AUR ar fi fost excluși din partid sau ar urma să demisioneze. Este vorba despre Nicolae Roman și Ciprian Ciubuc. Acesta din urmă apare într-o filmare din Parlamentul României în care îl acuză pe Simion de o conducere autoritară: “George Simion la Congres și-a ales o majoritate confortabilă pentru ca să poată conduce partidul ăsta în mod autoritar. De aceea vă spun că noi suntem un grup de mai mulți deputați care nu suntem mulțumiți de actuala conducere și de Congresul care s-a organizat. Vă anunț pe această cale că eu nu am fost lăsat să votez la Congres, am fost oprit de către pază la Congresul AUR. Dacă un deputat în Parlamentul României, un om care a făcut sacrificii și a ajutat acest proiect politic de la început, când George Simion nu era nimeni, ci era doar George Simion candidat la europarlamentare, acel lider de galerie care făcea proteste. George Simion ne-a călcat în picioare, ne-a umilit! Am plătit zeci de mii de euro pentru partid!”
O rețetă autoritară
Rețeta pe care se pare că o încearcă George Simion zilele acestea nu este deloc una nouă. Ea face parte din arsenalul formațiunilor politice și a liderilor politici cu reflexe autoritare care nu prea înțeleg cum funcționează mecanismele democratice și probabil că nici nu le pasă prea tare. Scopul îl constituie consolidarea puterii. Șurubul este strâns în mod sistematic, iar cercul din jurul liderului se restrânge la cele mai loiale persoane care nu îndrăznesc să conteste deciziile conducătorului. Orice formă de disidență este sufocată în fașă pentru a preveni coagularea unui nucleu disident care să-i amenințe poziția liderului. În final, puterea este consolidată complet în mâinile unui om sau a unui grup restrâns de persoane care își impun viziunea mai întâi în partid și apoi încearcă să facă același lucru la nivelul instituțiilor statului.
De altfel, importanța practicilor democratice în interiorul unui partid este subliniată în literatura de specialitate din domeniul științelor politice. Poți să nu fii de acord cu unul sau cu mai mulți colegi din partid, dar aceștia nu trebuie excluși sau marginalizați doar pentru că nu îți împărtășesc viziunea. În cursa internă din 2008 pentru nominalizarea Partidului Democrat, Hillary Clinton și Barack Obama au împărtășit o rivalitate dură. Dar când Obama a câștigat alegerile prezidențiale în 2008 și a ajuns la Casa Albă nu doar că nu a păstrat rivalitatea cu Cliton, ci a nominalizat-o pe Clinton pentru funcția de Secretar de Stat, iar aceasta a acceptat. Asta pentru că, pe lângă conflict, politica mai are o jumătate – consensul. Liderii autoritari nu înțeleg noțiunea de consens, pentru că echivalează adesea consensul cu supunerea oarbă. Din acest punct de vedere, zilele acestea pare că în AUR asistăm la o nouă demonstrație de autoritarism.
