În România, zilnic, un copil este violat sau agresat sexual. O dată la trei zile, un copil cade victimă traficului de persoane. Iar 85% dintre plângerile de violenţă sexuală împotriva copiilor sunt clasate, din lipsă de probe. Sunt datele de la care pleacă un proiect de prevenire a abuzurilor sexuale asupra minorilor. În fiecare an, în România se anchetează în jur de 9.000 de cazuri de abuz împotriva copiilor, însă dintre acestea mai puțin de 15% ajung în instanță, relatează Digi24.
Fundaţia World Vision România, alături de Asociaţia Voci pentru Democraţie şi Justiţie – Vedem Just şi ECPAT Norvegia, lansează proiectul JUSTinACT, care îşi propune să contribuie la prevenirea şi combaterea abuzurilor sexuale asupra copiilor. Aceasta în contextul în care, conform datelor oficiale furnizate de instituţiile juridice pentru anii 2019-2021, a crescut îngrijorător numărul agresiunilor sexuale asupra minorilor: peste 2000 de minori au fost victime ale infracţiunilor privind viaţa intimă.
„Continuăm să acuzăm victimele. Asta mi se pare cel mai greu de acceptat! Dacă ne uităm la ce s-a întâmplat cu pornografia infantilă, in ultimii 3 ani s-a triplat! Doar 4% dintre cei care raportează cazurile de abuz spun că beneficiază de serviciile de care au nevoie”, spune Mihaela Nabăr, inițiatoarea proiectului.
Scopul principal al proiectului este combaterea abuzului sexual asupra copilului prin creşterea nivelului de conştientizare a publicului privind drepturile copiilor şi a capacităţii unor segmente-cheie (profesori şi părinţi) de a identifica diferitele forme de abuz la adresa copiilor. Publicul-ţintă constă într-un număr de circa 10.000 de copii şi părinţi din mediul rural, acolo unde informaţiile despre abuzurile sexuale şi conştientizarea acestei probleme sunt la un nivel scăzut.
„Foarte multe abuzuri sexuale se întâmplă în familie, aproximativ 65%. Magistrații continuă să se îndoiască de mărturiile copiilor pentru că, de cele mai multe ori, toată presiunea se află pe victime. Numărul de specialiști pe care școala îi are acum e cel puțin insuficient. Sunt foarte vagi atribuțiile pe care consilierul școlar le are și felul lui de pregătire nu îi permite să identifice acești indicatori de abuz sexual în privința copiilor”, spune Mihaela Chiper, de la Asociația pentru victimele infracțiunilor sexuale.
