Ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, a lansat în consultare publică, până pe data de 24 august, proiectele celor două legi ale educaţiei, „două legi care doresc să reformeze, într-o manieră radicală sistemul de educaţie”.
Daniel David (rector UBB): Ca pisica lui Schrödinger, depinde cum te uiți, speranța e să o ținem vie
Profesorul Daniel David, rector la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a vorbit în exclusivitate pentru PS News despre schimbările anunțate în legile educației. Acesta a subliniat punctele tari, dar și punctele slabe ale legii.
„Dacă mă uit ca viziune, legea schimbă paradigma, în sensul că mută puterea în zona actorilor individuali, în zona universităților, iar statul își menține zona de monitorizare, control și standardizare. Doctoratul, abilitarea, diplomele, toate se mută la nivel de universități. Acum, e bine sau rău lucrul acesta? Nu știu pentru că depinde foarte mult cât de clar o să fie făcut mecanismul de monitorizare și control. Dacă controlul statului și monitorizarea vor fi bine făcute, atunci va fi o schimbare în bine, care întărește actorii din sistem. Dacă însă controlul și monitorizarea vor fi proaste, vom ajunge într-o zonă de dezastru. Deci asta ca viziune.
Ca organizare și funcționare, văd că sunt niște mecanisme noi care sunt importante. De exemplu, se accentuează mai mult relația cu societatea. Aici vedem învățământul dual, extensiile sunt detaliate, învățarea pe parcursul vieții, micro-certificările. Toate astea întăresc practic relația cu societatea. Totodată, văd că s-a introdus învățământul hibrid, ceea ce iarăși este ok. S-au scos unele lucruri care erau neclare în legea veche, de exemplu ca asistenții de pe poziții determinat treceau pe nedeterminat fără concurs. Care e însă riscul? Riscul e că legea a fost elaborată sau scrisă de mai mulți oameni și apar contradicții. Nu sunt folosiți aceeași termeni, de exemplu o dată se spune personal didactic auxiliar, iar apoi personal didactic de predare și așa mai departe. Sunt lucruri nefolosite într-o manieră consistentă, ceea ce poate să ducă la confuzii. Dar lucrurile astea se pot corecta. Acesta e și rolul dezbaterilor, să corectezi contradicțiile și lucrurile confuze. În cazul pensionării iarăși lucrurile sunt neclare.
În al treilea rând, ce mă sperie este faptul că schimbările vin cu o serie de metodologii care vor fi elaborate în viitor. Dacă metodologiile respective vor fi bine elaborate, în spiritul legii, atunci va fi bine. Dar dacă metodologiile nu vor fi elaborate în spiritul legii, s-ar putea să producă și mai multe confuzii. Deci va conta enorm cum se vor pune în metodologii lucrurile care sunt acum menționate în lege.
Eu personal, am comentat în ultimii ani de trei lucruri care contează pentru competitivitatea sistemului. Am spus că trebuie susținută cercetarea în universități, specific separat de activitatea educațională. Acest lucru apare în lege, așa că îl bifez pozitiv. Am vorbit de concentrări academice, care iarăși apare în lege și o bifez pozitiv, și am vorbit despre o regândire a resursei umane. Adică să ai traiectorii diferite de carieră, să poți face head hunting. Pe acestea nu le-am văzut clar specificate în lege, așa că nu o bifez. Deci cam așa văd la nivel general lucrurile. Potențial bun, ca pisica lui Schrödinger, depinde cum te uiți și speranța e să o ținem vie”, a conchis Daniel David.
Daniel Funeriu (fost ministru al Educației): Sunt câteva căi greșite
Pe de altă parte, fostul ministru al Educației, Daniel Funeriu, a comentat pe pagina sa de Facebook despre schimbările aduse legii educației. În viziunea sa există „câteva elemente de principiu despre care clasa politică, în ansamblul ei, merge pe căi greșite”.
„Tot ceea ce cred eu despre educație se găsește în varianta originară a Legii 1. Care, dacă nu ar fi fost masacrată de cel mai t0xic personaj politic de după revoluție, Ecaterina Andronescu și puișorii ei politici, ar fi produs toate efectele benefice de care avea nevoie România. Singura discuție cu sens, acum, este discuția pe text, or azi nu avem un text. Mai este important să nu facem din deliberarea despre legi ale educației un câmp de război, pentru că nu e cazul să injectăm și mai multă neîncredere în societate.
Sunt însă câteva elemente de principiu despre care clasa politică, în ansamblul ei, merge pe căi greșite.
Prima cale greșită: ideea descentralizării deciziilor. În România descentralizarea deciziilor educaționale, adică transferul puterii în plan local, înseamnă dictatura bunului plac al șefului local. Pentru educația din România soluția corectă este centralizarea pentru că -să spunem realitatea- la nivel local sunt prea mulți decidenți prea proști și prea neinteresați de educație.
Soluția corectă este să dăm sarcini clare și bugetul aferent nivelului de decizie local, dublat de un control strict de la nivel central. Un exemplu concret: abandonul școlar și dotarea școlilor. Nu ministrul din biroul său poate să-i aducă pe copiii din rural la școală, ci serviciile primăriei, care cunosc om cu om, familie cu familie. Dacă tu primar nu rezolvi local problema părinților care nu își încurajează copii să meargă la școală și nu dotezi școlile, nu îți mai dau niciun ban de la bugetul central.
A doua idee greșită: credem că dăm o lege, creăm noi structuri, și rezolvăm peste noapte problemele. Dragi părinți: dacă Einstein al educației dă o lege perfectă mâine dimineață, efecte la clasă se vor simți peste 10 ani. Unica soluție pentru părinții de azi este, dacă nu sunt mulțumiți de ceea ce se întâmplă la clasă, e să dea meditații copiilor. Oricine vă spune altceva, vă minte frumos.
Esențial pentru calitate în educație este ceea ce se întâmplă la clasă. Așa că trebuie făcute câteva lucruri simple și vechi de când lumea:
1) Aduși profesori buni la clasă. Pentru asta trei lucruri:
bine formați, și aici avem problema universităților care în loc să facă programe de formare de calitate fac tot felul de bălării, am auzit că mai nou există, de exemplu, un master de egalitate de șanse,
bine selectați (și aici sindicatele fac presiune pentru menținerea sistemului de selecție actual, care e defect) și
bine plătiți, iar pentru asta trebuie introdus în lege că salariul mediu al profesorului trebuie să fie 1.6xPIB pe cap de locuitor, în loc de minciuna perpetuă cu 6% din PIB.
2) Lungit cu cel puțin 5 săptămâni anul școlar: avem cel mai scurt an școlar din Europa, nimeni nu poate cunoaște mai mult stând mai puțin în școală. Apostolii lui „să nu încărcăm copilul cu cunoaștere” trebuie combătuți.
3) Trecut la un sistem inspirat din cel german, unde încă din clasa a 5-a avem rute educaționale diferite pentru copiii care au vocația să meargă către bacalaureat și universitate și cei care ai vocația unei pregătiri profesionale.
4) Revenirea la rolul universităților de a produce excelență, nu masificarea învățământului superior, care duce la cancerul mental al unui popor. Universitățile trebuie să revină la rolul lor de creator de excelență, nu la un vag rol social în care dai oricărui netot o diplomă universitară. Dar pentru asta trebuie radical eliminată impostura universitară, o sarcină prea grea pentru actuala putere politică din România.
În final mai e un element: cât timp societatea nu va cere aceste lucruri, cât timp nu se va ieși în stradă pentru educație, nu sperați la nimic bun semnificativ.
Degradarea resursei umane din sistem e atât de mare, interesele financiare ilegitime, căpușarea sistemului de către sindicate si oengeuri, impostura din universități e atât de răspândita încât, cu regret o spun, nu vad acum decât trei soluții pe cont propriu.”, a scris Daniel Funeriu.
Șerban Iosifescu (fost președinte ARACIP): Legile noi ale educației = legile vechi
Totodată, Șerban Iosifescu, fostul președinte al agenției care evaluează școlile, a comentat și el pe pagina sa de Facebook modificările anunțate la legile educației. În viziunea sa, „ 80% din prevederi sunt preluate, cu mici modificări sau fără modificări, din legile vechi”.
„Legile noi ale educației = legile vechi. Ca o estimare personală, 80% din prevederi sunt preluate, cu mici modificări sau fără modificări, din legile vechi. Cuvântul cu care aș caracteriza noua lege a învățământului preuniversitar: varză.
La o citire rapidă, doar câteva observații:
1. Chiar dacă chiar dl. Ministru a spus, citând dintr-un raport McKinsey, că nu poți face reforma doar schimbând structura, schimbările sunt structurale. Se înființează nșpe instituții care preiau atribuțiile celor existente. Toate atribuțiile. Nu am văzut nicio evaluare serioasă a instituțiilor desființate, ca să vedem ce nu a mers de a trebuit să fie desființate. Probabil ”Biblia” România Educată ajunge: crede și nu cerceta… De exemplu, ce ați avut, fraților, cu CJRAE / CMBRAE și cu CCD? Erau prea autonome, de au trebuit să devină structuri ale unei instituții centrale?
2. ”Excelența” este pomenită de 53 de ori (excluzând cuprinsul legii), echitatea de 2 (două ori). ”Incluziunea” e pomenită de 23 de ori, doar 1 (una) dată este menționată în alt context decât educația specială. E un învățământ segregat pe față, cu o atenție deosebită acordată școlilor de fițe – publice și private.
3. Noile legi au, cumulat, 479 de articole. LEN + OUG 75 (Legea calității educației), cele înlocuite, au, împreună, 401 articole. Deci, simplificare, frate!
4. Se asigură învățământului privat și confesional acces neîngrădit la fonduri publice (inclusiv pentru învățământul postliceal și colegiile universitare), în condițiile în care funcționarea acestor instituții este reglementată doar de patroni, legea garantând autonomia lor. Deci: ”dați-ne bani, că știm ce să facem cu ei, ce atâta control”.
5. Evaluarea calității pentru preuniversitar devine o glumă, în condițiile în care noul ARACIP este o instituție subordonată total Ministerului. În acest sens ”evaluarea EXTERNĂ a calității”, făcută de Autoritatea Națională pentru Inspecție Școlară și Asigurare a Calității, devine o contradicție în termeni (nu e externă, în niciun univers). Va fi interesant de văzut cum va realiza ȘI inspecții ȘI evaluări externe (de exemplu, acreditarea se obține după TREI evaluări externe, anuale, succesive), cu un personal drastic diminuat. Un amănunt: pentru ocuparea funcțiilor de președinte / vicepreședinte al ANISAC, cu rang de secretar de stat, respectiv, subsecretar de stat, nu este prevăzut concurs, doar numire prin OM. Alt detaliu: după înființare, tot ce ține de organizarea și funcționarea ANISAC este la dispoziția Ministerului. Deși art. 199 vorbește de standarde și standarde de referință, nu este clar dacă mai există așa ceva – este menționat, doar, un ”cadru general privind politicile educaționale, scopurile, obiectivele și standardele stabilite de Ministerul Educației” (standardele fiind elaborate de fiecare unitate școlară și avizate de DJIP/DMBIP – art. 95) și ”standarde pentru înființarea și funcționarea unităților de învățământ preuniversitar și a programelor de studii sau de calificare ale acestora”, aprobate prin OM, nu prin HG. Nu e o chestie rea, în sine, ca școala să-și stabilească obiective și standarde proprii, cu condiția să existe și capacitatea instituțională. Știind bine calitatea PDI, mă îngrozesc când mă gândesc la ce ”standarde” își vor face școlile. Chiar standarde de tip ”Șaguna” (să plece elevii cu medii mai mici de 8.50).
6. E clară ”lipeala” legilor (LEN + OUG 75), limbajul nefiind unificat. De exemplu, apare termenul de ”program de studii” (în preuniversitar, la art. 205), concept care NU este definit. În plus, repet, fiecare ministru va stabili ce standarde vrea mușchiul lui (sau ei).
7. Grabă mare, formulări neclare și necorelări interne. În plus, apar minunății de tipul (art. 159/2): ”Prin conceptul de ,,școală bună” se înțelege spațiul în care copilului / elevului / tânărului i se asigură premisele unei învățări eficiente și armonioase prin care se pun bazele învățării pe tot parcursul vieții și ale stării de bine dobândite prin cunoaștere”. Deci școala bună este doar un spațiu, în care se asigură niște foarte vagi premise – fără niciun fel de răspundere pentru rezultate.
8. Va fi o perioadă lungă de mare ceață și confuzie în învățământul preuniversitar până se înființează / reorganizează instituțiile (inclusiv transferul personalului) – știind și cât de capabil este Ministerul. Va fi o ”tragedie” la inspectorate – din circa 1000 de posturi în prezent vor rămâne 300 la ANISAC (inclusiv birourile teritoriale) și nu se știe câte la DJIP/DMBIP. Să vezi acum bătălia pilelor!
Ar fi foarte multe de spus, dar nu are rost: indiferent ce veți spune, legile noi vor trece, așa cum a trecut și LEN. Care a fost, apoi, modificată de sute de ori.”, a scris Șerban Iosifescu pe pagina sa de Facebook.
Peste 10.000 de specialiști au contribuit la legile educației
Sorin Cîmpeanu a spus că la realizarea proiectelor au contribuit peste 10.000 de specialişti, într-o lungă perioadă de timp şi care a beneficiat de consultare de la Comisia Europeană şi OECD şi care ”a reunit toate aşteptările societăţiii româneşti în raport cu educaţia”.
Ministrul a arătat că proiectele pot fi îmbunătăţite şi aşteaptă propuneri, până la încheierea perioadei de consultare. „Mizăm pe propuneri constructive, în aşa fel încât, la finalul perioadei de consultare publică, de o lună şi jumătate, să avem o formă îmbunătăţită a acestor proiecte de lege, pentru ca mai apoi proiectele să intre în procedură parlamentară de aprobare”, a declarat ministrul.
Despre Bacalaureatul nou, ministrul a spus că ”va arăta cu totul altfel”. „Ştiu că este de înţeles o schimbare radicală de paradigmă, examenul de bacalaureat se doreşte un examen echitabil, care să nu servească doar la acces în facultate, ci să îţi ofere o calificare, credibilă, pe care angajatorii şi universităţile să o ia în considerare.
Despre proba de limbă şi literatură română, ministrul Cîmpeanu a spus că o noutate ar fi reintroducerea Gramaticii în programă, pentru a susţine abilităţile de comunicare în limba română. A doua probă este cea de matematică. „Aceste două probe ar putea avea o pondere în proba scrisă de 40% sau 50%, a precizat ministrul.
Ministrul a ţinut să precizeze că legile au fost elaborate în interiorul ministerului, cu direcţiile de specialitate. „Nimeni, dar nimeni din exteriorul Ministerului Educaţiei nu a contribuit la scrierea acestor legi în aşa fel încât, o spun cu toată răspunderea, după ce am luat la cunoştinţă de raportul România Educată, de dorinţele tuturor (..) Ne asumăm la ministerul Educaţiei alegerea acestor variante care sunt puse în dezbatere publică şi care sunt perfectibile”, a ţinut să menţioneze Cîmpeanu.
Ministrul Educaţiei a declarat și că se reintroduce învăţământul universitar de scurtă durată. Ministrul a mai spus că s-a introdus învăţământul dual, care va fi stimulat nu numai prin fondurile din PNRR (..) dar vine şi cu alte lucruri care vor dori să facă atractivă apropierea dintre universităţi şi realitate. Este vorba de un plus de finanţare de 30% pentru studenţii care vor fi incluşi în această formă de învăţământ, a arătat Sorin Cîmpeanu.
Universităţile vor fi obligate să asigure cel puţin 50% din locurile de practică, din care cel puţin 75% să fie din afara universităţilor.
