Schimbul de replici dintre șefa ÎCCJ, Livia Stanciu, și judecătoarea Risantea Găgescu de la interviul CSM pentru promovarea la Instanța Supremă este invocat de Direcția Națională Anticorupție în contestația de anulare formulată în cazul Marianei Rarinca, au declarat pentru Agerpres surse judiciare.
Citește și Cazul „Rarinca” ia o noua turnura. Decizia radicala a lui Kovesi
CAB urmează să judece contestația în anulare pe data de 24 iunie.
DNA invocă în demersul său art. 426 alin. 1 lit. d) teza a II-a Cod procedură penală, respectiv incompatibilitatea judecătorului Risantea Găgescu, din perspectiva art. 64 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală, în sensul că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorului ar fi putut fi afectată.
În acest sens, procurorii anticorupție aduc mai multe argumente, unul dintre acestea fiind, potrivit unor surse judiciare, schimbul de replici, din data de 16 mai 2013, cu ocazia ședinței publice a plenului CSM, între șefa ÎCCJ, membru de drept al Consiliului, și judecătorul acestei cauze — Risantea Găgescu, care a candidat pentru funcția de judecător la Secția penală a Instanței Supreme, atașând transcrierea și înregistrarea audio-video a interviului, potrivit agerpres.ro.
Aceleași surse au arătat că dialogul direct dintre cele două a fost pe subiectul ce înțelege judecătoarea Risantea Găgescu prin eroare judiciară, discuția plecând de la situații ipotetice. Potrivit procurorilor, convingerile personale ale judecătoarei respective au părut confuze în raport cu eroarea judiciară și cazurile de casare, pe care le confundă și creează ideea clară că o soluție de achitare este rezultatul erorii judiciare:
„Stanciu Livia: … Da, asta vă întrebam: ce înțelegeți prin eroare judiciară dvs? Ca să înțeleg și eu…
Găgescu Risantea: Mă scuzați, nu m-am referit la calea extraordinară de atac. Să văd că probele din dosar conduc spre achitare. Poate m-am exprimat eu greșit.
Stanciu Livia: Sau invers.
Găgescu Risantea: Sau invers — condamnările. Deci este singura… dar foarte rar, cred că sunt situațiile foarte rare. Numai atunci aș face opinie separată…”.
Procurorii mai susțin, precizează sursele citate, că judecătoarea a dispus la al doilea termen de judecată (22 aprilie 2015) interpelarea Marianei Rarinca, în sensul dacă insistă în solicitarea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de șantaj în cea de hărțuire, deși aceasta a formulat o cerere scrisă care a fost depusă la dosarul cauzei chiar la primul termen. Ulterior, în sentința de achitare, instanța nu s-a mai pronunțat pe cererea de schimbare a încadrării juridice, fie în sensul admiterii, fie în sensul respingerii.
La același termen de judecată, procurorul a solicitat efectuarea unei adrese pentru a fi comunicat stadiul dosarului în raport cu martorul Conrad George Olaru, care și-a schimbat în cursul judecății declarațiile și față de care s-a formulat sesizare din oficiu pentru mărturie mincinoasă la 17 decembrie 2014, însă cererea a fost respinsă de către instanță ca neconcludentă cauzei.
Un alt argument adus se referă la faptul că Risantea Găgescu a dispus, la același termen, efectuarea unei adrese către Livia Stanciu pentru ca aceasta să formuleze precizări cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice, motivat de faptul că potrivit art. 208 alin. 3 Cod penal acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, deși potrivit dispozițiilor citate era necesar a fi citată cu mențiunea dacă înțelege să depună plângere prealabilă.
DNA consideră că prin acestea judecătoarea respectivă s-a antepronunțat și că avea deja formată convingerea cu privire la soluția pe care intenționa să o dispună în cauză, potrivit sursei citate mai sus.
