Bine că am scăpat de Dîncu. De subiectul Dîncu, nu de omul Dîncu, pentru că demisia nu i-a adus și excluderea din subteranele Puterii, unde omul are o situație, nu e un oarecare, iar dîncismele lui vor fi și mai apreciate, pentru că acum omul le poate argumenta cu „îți spun eu, știu de când eram ministru…”.
Și am scris „bine că am scăpat” cu speranța că acum ne vom concentra, măcar un pic, pe cel mai important lucru de la orizont: iarna asta. O iarnă care se anunță cea mai vrea de după 1945 încoace, cu țara atacată de cel mai mare inamic posibil: Imperiul Prețurilor.
România are circa 1,6 milioane de oameni care trăiesc din salariul minim pe economie, de 1.500 de lei, plus încă vreo 0,5 milioane copii și bătrâni care au ghinionul să fie rude cu unul din cei 1,6 milioane. Iese de-o populație egală cu numărul de cetățeni ucraineni care ne-au tranzitat țara și cărora nimeni nu le dă de-o ciorbă, de-o geacă, de-un piramidon. Și ei fraieri, nu se duc la Kiev să ceară cetățenia ucraineană și să se întoarcă fluturând-o aici, cum ar face orice român descurcăreț….
De câți bani ar avea nevoie oamenii ăștia? A calculat, Fundația Friederich Ebert România, via Syndex: o familie cu doi copii are nevoie de 8.600 de lei lunar pentru a trăi decent (tot ce trebuie + recreere ocazională + cheltuieli neprevăzute). Nu decent, dar civilizat, ar costa 5.300 de lei, cu mențiunea că orice cheltuială non-esențială (distracție, vizită de urgență la medic, avarie casnică sau la mașină) trebuie făcută pe datorie. Iar mai jos de nivelul celor 5000 de lei vorbim de sărăcie.
Mai citește o dată cât e salariul minim: 1500 de lei. Înțelegi acum de ce trebuie să terminăm cu discuția despre Dîncu și să vedem câți români, luați deja prizonieri de Imperiul Prețurilor, putem salva?
Mai pe șleau, să priceapă și fanii lui Dîncu: iarna asta putem pierde două milioane de oameni și nu există nici un plan pentru a împiedica asta.
* În primul război mondial am pierdut doar 500.000 de oameni. În al doilea război mondial am pierdut 800.000.
Bogdan Stoica
