România așteaptă cu încordare decizia cu privire la o posibilă aderare la spațiul Schengen în data de 8 decembrie 2022. Până acum clasa politică din țară a fost în general optimistă cu privire la perspectivele de aderare. Europarlamentarii, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul de Justiție, Guvernul, Parlamentul și președintele au lucrat intens pentru a face posibilă intrarea în Schengen la 8 decembrie. Cu toate acestea, semnalele mixte ale unor state europene l-au făcut recent pe președintele Klaus Iohannis să afirme că „s-a vehiculat prea repede termenul de 8 decembrie ca un fel de termen final” și că există posibilitatea ca decizia de intrare în Schengen „să fie amânată cu o lună sau cu două luni”.
Olanda, Austria, Suedia și instrumentalizarea aderării României la Schengen
În principiu, câteva state instrumentalizează chestiunea aderării României și Bulgariei la spațiul Schengen pentru a-și rezolva disputele politice interne. Una dintre aceste țări este Olanda. Aici, premierul Mark Rutte ține la un loc o majoritate fragilă compusă din numai puțin de patru partide. VVD, partidul lui Rutte și D66 sunt în principiu în favoarea aderării României la Schengen. Situația este mai puțin clară în cazul celorlalte două partide din coaliția de guvernare, CDA și Uniunea Creștină. Acestea sunt mai degrabă partide care tind spre zona conservatorismului politic, prea puțin înclinate să accepte o schimbare a status quo-ului la nivel european prin lărgirea spațiului Schengen.
În plus, în opoziție sunt destul partide populiste, de extremă dreapta, precum FVD sau PVV care sunt oricum eurosceptice și care nu împărtășesc nici ele ideea extinderii spațiului Schengen. De altfel, în Europa majoritatea partidelor populiste, de extrema dreapta, se declară fățiș împotriva extinderii spațiului Schengen prin acceptarea României și a Bulgariei, așa cum au arătat clar de pildă europarlamentari germani de la partidul extremist AfD.
Revenind la situația din Olanda, politica internă dictează de multe ori acțiunile pe plan extern. În acest context, interesul imediat al lui Rutte este de a ține la un loc firava coaliție de guvernare și de a împăca într-un fel sau altul viziunile tuturor. De aceea, acesta ezistă să își declare în public suportul pentru aderarea României la Schengen. Rutte este un surpaviețuitor în politica olandeză, fiind premier în acest stat încă din 2010, în prezent la al patrulea mandat. Acesta a știut cum să navigheze prin ape tulburi și a reușit să țină la un loc coaliții extrem de fragile, într-o țară recunoscută pentru numărul mare de partide care intră în Parlament. Prin urmare, chestiunea extinderii spațiului Schengen în Olanda va continua să fie instrumentalizată de către opoziția populistă ca o formă de subminare a guvernului condus de Rutte. Dacă Rutte va simți că pierde controlul asupra coaliției, atunci nu este exclus ca poziția sa vis-a-vis de extinderea spațiului Schengen să se schimbe.
În Austria, chestiunea extinderii spațiului Schengen este și ea folosită pentru reglarea conturilor între putere și opoziție. Recent, ministrului de interne austriac, Gerhard Karner, a spus că este împotriva primirii Bulgariei, Croației și României în Spațiul Schengen. Cancelarul Karl Nehammer a nuanțat mai apoi declarația, dar poziția sa a fost una ambiguuă legată de extinderea spațiului Schengen. Nehammer este membru ÖVP, partid care se află la guvernare, ca și în Olanda, într-o coaliție fragilă și instabilă cu Verzii. Ca și în Olanda, în opoziție avem parte de populiști (FPÖ) care nu sunt tocmai încântați de o extindere a spațiului Schengen. Recent, vicecancelarul austriac Werner Kogler a declarat că susține aderarea României și Bulgariei la spațiul Schengen. Cu alte cuvinte, Verzii, aliații celor de la ÖVP au o poziție în favoarea extinderii spațiului Schengen. Lucrul acesta pune presiune pe ÖVP și pe cancelarul Karl Nehammer care nu are nevoie de un conflict în interiorul coaliției. În Austria, situația s-ar putea schimba dacă Verzii vor amenința cu ruperea coaliției în cazul în care ÖVP se opune extinderii spațiului Schengen. Amenințat cu perspectiva pierderii guvernării Karl Nehammer și-ar putea schimba și el poziția în ceea ce privește aderearea României și a Bulgariei.
În fine, ultimul caz este cel al Suediei. Aici guvernul minoritar nu are sprijin în Parlament pentru extinderea spațiului Schengen. Atât social-democrații cât și democrații suedezi resping ideea. Puterea, compusă din moderați, creștini-democrați și liberali au nevoie de sprijinul democraților suedezi pentru a-și menține o majoritate fragilă. Dacă chestiunea extinderii spațiului Schengen va pune în pericol stabiltiatea guvernului de la Stockholm, atunci cu siguranță partidele de la putere vor ceda în fața cererilor democraților suedezi și nu vor sprijini aderearea României și a Bulgariei.
În concluzie, politica internă din aceste trei state, dictează în mare parte decizia de a sprijini extinderea spațiului Schengen.
