Laurențiu Codescu, asistent medical de terapie intensivă, a revenit în Brăila natală, după 17 ani lucrați în spitale de top italiene. Își dorește să-și folosească experiența de acolo ca să redea respectul profesiei sale, despre care crede că nu are o imagine bună la noi.
Anul 1989 este pentru Laurențiu Codescu nu doar anul libertății, ci și cel în care a început să lucreze ca asistent medical. Terminase liceul sanitar și apoi a urmat un stagiu de practică în spital, pe toate secțiile și specializările, ca să capete experiență, scrie libertatea.ro.
„Cam cum fac medicii rezidențiatul, dar la o scară mai redusă, bineînțeles”, descrie astăzi acea perioadă bărbatul. Își alesese profesia împins de mama sa. În cartierul Radu Negru din Brăila i se spunea „mama Coca” și la ea venea oricine avea o problemă.
„Mama a fost o altă definiție a empatiei”, spune Laurențiu Codescu azi, la 52 de ani. Crede că empatia este o calitate extrem de importantă a asistenței medicale.
Avea să i se sedimenteze mai mult această credință după 2001, când a ajuns să lucreze într-o clinică de recuperare din Italia. Laurențiu Codescu Într-un studiu recent, 800 de asistenți medicali din România au fost întrebați care consideră că sunt cele mai importante trei calități în profesia lor.
Întregul articol poate fi citit aici
