În ciuda rebrandingului, tinerele care se înghesuie în fața restaurantului de lângă Piața Roșie din Moscova încă numesc restaurantul după vechiul său nume: МcDonald’s, iar mâncarea are același gust ca întotdeauna, susțin ele. Dar golul lăsat de alte companiioccidentale nu este atât de ușor de umplut.
În mall-ul din spatele lor, vitrinele unor mărci de modă precum H&M și Zara sunt acum închise. Unele dintre sancțiunile care au lovit Rusia după invazia din Ucraina de la 24 februarie anul trecut, cum ar fi înghețarea sistemului internațional de plăți SWIFT, au fost impuse de guvernele occidentale. Altele, cum ar fi ieșirea lanțului de restaurante McDonald’s de pe piața rusă, sunt rezultatul unor decizii ale multinaționalelor.
„Ne-am născut în epoca frontierelor deschise, iar acum suntem din nou izolați de lume. Există acest sentiment de Război Rece, este deprimant”, a declarat Marina, în vârstă de 22 de ani, care a cerut să nu-și spună numele de familie de teama unor repercusiuni.
Cei mai înfocați susținători ai Ucrainei doresc ca Occidentul să vizeze Moscova cu o serie de măsuri mult mai dure. „Deficitul bugetar rusesc este în creștere, veniturile din petrol și gaze s-au înjumătățit, componentele sunt greu de găsit, hamburgerii McPutinsunt groaznici”, a declarat ministrul lituanian de Externe, Gabrielius Landsbergis.
Pentru alții, obiectivul nu a fost atins. „Ca să spunem lucrurilor pe nume, scopul sancțiunilor este de a pune capăt războiului”, a declarat Michael McFaul, profesor la Universitatea Stanford și care a studiat fenomenul sancțiunilor. „Războiul nu s-a încheiat”, a declarat el. „Asta înseamnă că sancțiunile nu și-au atins obiectivul stabilit”.
Majoritatea diplomaților și oficialilor UE implicați în politica europeană de sancțiuni au subliniat că obiectivul nu a fost niciodată, în mod realist, acela de a determina Rusia să își retragă trupele. În schimb, scopul acestor măsuri a fost de a submina mașina de război a Kremlinului, refuzându-i lui Putin finanțarea de care are nevoie. Dar, în ciuda previziunilor timpurii, economia rusă nu s-a prăbușit ca urmare a înghețării comerțului cu Occidentul. Intervențiile oportune ale Băncii Centrale a Rusiei, veniturile provenite din exporturile de energie rămase și orientarea către noi piețe au amortizat lovitura.
La un an de la începerea războiului, acest lucru ne face să ne întrebăm: A meritat cu adevărat tot efortul depus de Europa? Dezbaterea este una actuală, în contextul în care UE are în vedere o posibilă a zecea rundă de sancțiuni înainte de aniversarea invaziei Rusiei, la 24 februarie.
„Adesea, există așteptări foarte mari cu privire la rezultatele sancțiunilor pe termen scurt și ceea ce pot obține acestea împotriva agresiunii militare”, a declarat Maria Shagina, cercetător la Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS) din Londra. „Pentru cei care se așteptau ca sancțiunile să pună capăt războiului, aceasta a fost o iluzie”.
Efectul de șoc
Prin amploarea și rapiditatea sa, primul val de represalii economice împotriva Rusiei a fost fără precedent. UE a aprobat două pachete de sancțiuni de mare anvergură imediat după invazia din 24 februarie2022. Un al treilea pachet a urmat o săptămână mai târziu și a exclus o serie de bănci rusești din sistemul internațional de plăți SWIFT – o măsură de neconceput înainte de război.
În lunile care au urmat, un pachet de sancțiuni a urmat rapid altuia. Dar, în spatele ușilor închise, lucrurile s-au complicat rapid. Unele țări din UE au început să se opună măsurilor care le-ar fi afectat prea mult propriile economii. Petrolul și gazele – sursele vitale de venituri din export ale Rusiei – au fost inițial neabordate de sancțiuni, spre disperarea Poloniei și a statelor baltice, cei mai aprigi susținători ai Ucrainei în UE.
La mai puțin de o lună de la invazia Rusiei în Ucraina, diplomații europeni vorbeau deja despre conceptul de „oboseală a sancțiunilor”. Un conflict intern care a durat o lună de zile s-a iscat atunci când Bruxelles–ul a încercat să impună sancțiuni asuprațițeiului rusesc. În cele din urmă, premierul Ungariei, Viktor Orbán, care s-a opus inițial acestor sancțiuni, a semnat planul – dar numai după ce a obținut o scutire majoră pentru țara sa.
Toate acestea au ajutat la atenuarea impactuluiasupra economiei Rusiei. De asemenea, sancțiunile privind combustibilii fosili au fost însoțite de perioade de tranziție, dând Rusiei timp să se adapteze și să își reorienteze exporturile către alte părți ale lumii. „Ai nevoie de un efect de șoc pentru a fi cât mai eficient, pentru a priva ținta de această perioadă de adaptare”, a spus Shagina.
Reziliența rusească
Ezitarea europeană de a se implica întru-totul este doar o explicație a faptului că, după un an, efectul global asupra economiei rusești este unul nuanțat.
În timp ce anul trecut economia rusă s-a contractat cu până la 4,5%, potrivit datelor Băncii Mondiale – sau cu până la 2,2% conform evaluării Fondului Monetar Internațional (FMI) – previziunile sugerează că pagubele vor fi mai puțin grave anul acesta. Potrivit FMI, economia ar putea crește chiar și cu 0,3%.
„Un număr mare de firme a plecat [de pe piața rusească], importurile s-au prăbușit”, a declarat Maria Demertzis de la think thank-ul Bruegel, din Bruxelles. „Însă PIB-ul nu este de -15 [procente], așa cum sperau unii la început.”
Exporturile rusești nu s-au evaporat, deoarece sunt în mare parte determinate de energie. Chiar dacă UE a redus în mod constant achizițiile de energie de la Moscova, creșterea prețurilor a însemnat că fluxurile de numerar către Rusia au rămas ridicate.
„UE nu a încetat să cumpere energie rusească. De ce suntem surprinși că economia rusă nu s-a prăbușit?”, a declarat Demertzis. „A fost o alegere pe care UE a făcut-o, care a dus la susținerea economiei rusești.”
Un alt obiectiv al politicii de sancțiuni a UE a fost acela de a viza elita rusă. Dacă oligarhii ruși nu ar mai putea cumpăra valize scumpe din piele italiană sau vinuri franțuzești, aceștia s-ar putea întoarce împotriva lui Putin, sperau unii susținători ai Ucrainei. Până în prezent, UE a sancționat 1.386 de persoane, fiindu-le limitată capacitatea de a călători și de a-și accesa banii.Unii analiști susțin că este o iluzie să crezi că sancționarea unor persoane ar putea influența războiul. Mulți oligarhi depind de bunăvoința lui Putin, iar acest lucru nu se va schimba doar pentru că au fost sancționați de Occident, a declarat fostul diplomat elvețian Thomas Borer.
De asemenea, sancțiunile au părut să aibă un efect limitat în ceea ce privește schimbarea percepției rușilor obișnuiți. Un sondaj realizat de institutul rusescindependent Levada Center în septembrie anul trecut a arătat că majoritatea rușilor nu erau îngrijorați de sancțiunile occidentale.
În condițiile în care Bruxelles-ul pregătește o nouă rundă de sancțiuni, guvernele vest-europene încep să se întrebe dacă acestea ar mai avea vreun rost. În timp ce Polonia și țările baltice doresc în continuare reduceri mai dure și mai profunde ale comerțului cu Rusia, diplomații din vestul UE spun că timpul și eforturile europene ar fi mai bine utilizate pentru aplicarea sancțiunilor existente.
Mulți experți prevăd că adevărata problemă pentru Rusia va apărea treptat. În absența componentelor și tehnologiei occidentale, confruntându-se cu o capacitate limitată de export, Moscova riscă să devină un alt Iran – un stat izolat pe plan internațional care se confruntă cu probleme economice tot mai mari.
„Sancțiunile sunt o otravă cu acțiune lentă, un pic ca arsenicul”, a declarat luna aceasta șeful politicii externe a blocului comunitar, Josep Borrell, în fața Parlamentului European. „Este nevoie de timp,„ a precizat acesta, potrivit politico.
