Conceptul de patriotism economic a fost definit de profesorii în economie politică Ben Clift şi Cornelia Woll. Patriotismul economic înseamnă prioritizarea anumitor grupuri, afaceri sau industrii, în funcţie de statutul lor regional. Patriotismul economic înseamnă că oamenii au o obligaţie morală faţă de comunitatea lor, care depăşeşte responsabilităţile faţă de cei din afara acesteia.
În articolul următor analizăm ce înseamnă campania Guvernului Ciolacu, „cumpără românește”, în contextul conceptului de „patriotism economic”.
CITEȘTE ȘI: Doar 40% dintre angajaţi lucrează zilnic de la birou
Patriotismul economic nu se limitează doar la protecţionism şi poate include diferite zone geografice, de la nivel local până la nivel naţional şi regional. Patriotismul economic acoperă un domeniu mai larg decât naţionalismul economic şi este flexibil în definiţia termenului de loialitate. În conceptul acesta se includ atât măsurile protecţioniste, cât şi strategii de deschidere a pieţei.
Patriotismul economic poate fi implementat de factorii politici, care au un rol determinant în oferirea de stimulente pentru creştere şi susţinerea politicilor favorabile concurenţei.
Astăzi, Guvernul Ciolacu a anunţat lansarea unei campanii care să încurajeze cetăţenii să „cumpere româneşte”. În plus, guvernul va avansa o schemă de sprijin a procesatorilor de produse agro-alimentare în valoare de 150 de milioane de euro.
Deși bine intenționată, economiștii spun că aceasta nu este decât o mișcare de imagine a guvernului. Ei săpun că este nevoie de programe clare de finanțare, mai mult decât de vorbe și bune intenții.
În exclusivitate pentru PS News.ro, analistul economic Adrian Negrescu a analizat:
„Asistăm la o campanie de imagine. Subvențiile acordate agricultorilor români sunt mai mici decât cele ale agricultorilor din Polonia, din Ungaria, chiar și din Franța și Germania. Dacă vrem să susținem mai mult decât din vorbe producția locală din sectorul agricol, trebuie să venim cu programe concrete care să urmărească investițiile în domeniu.
De ce avem noi nevoie în primul rând? Avem nevoie de depozite. Depozite unde micii fermieri să-și ducă produsele agroalimentare, să le țină și, apoi, în cadrul unor oferte competitive, să vină să concureze cu produsele din import. Până nu vom reuși să avem oferte competitive pe piața internă, atât ca volum, cât și ca valoare, ca preț, va fi greu pentru fermieri să intre în hipermarketuri.
Pe de altă parte, să-i determini pe români să cumpere românește înseamnă că trebuie ca prețul să dicteze mai mult decât brandul. Românii cumpără, din păcate, după prețul cel mai mic, după calitatea produsului, și apoi se uită de unde vine acel produs. Deci e nevoie de mai multe programe, de programe serioase de business, programe de investiții, care să transforme, practic, oferta românească din sectorul agroalimentar într-una viabilă, o alternativă optimă la oferta din ce în ce mai mare de produse alimentare din import.
Producătorii au nevoie de lucruri concrete, au nevoie de facilități fiscale, au nevoie de surse de finanțare.
Să deschizi, de pildă, o fermă în România înseamnă să încerci să faci rost de bani. Ori iei de la bancă (dar România are cele mai mari dobânzi din Uniunea Europeană la credite), ori iei pe fonduri europene, dar birocrația, în zona fondurilor europene, ne omoară. Suntem, cred, cea mai birocratică țară din Europa la capitolul fonduri europene. Deci e greu pentru un fermier să acceseze programe de finanțare și să dezvolte o alternativă la produsele din import. Să nu uităm că noi, în momentul de față, importăm 85% din carne, 90% din zahăr și există pe piață din ce în ce mai multe mere din Polonia, roșii din Ungaria și brânză din Bulgaria. Ăsta este nivelul agriculturii în momentul de față. Dincolo de sloganuri și de dorință, e nevoie și de putință și asta înseamnă programe concrete, cu termene foarte clare și cu finanțări bine definite în ceea ce privește finanțarea sectorului agricol”, a spus acesta.
CITEȘTE ȘI: Lista finală a alimentelor de bază care se ieftinesc
Am văzut, deci, că drumul dintre intenția bună și aplicarea ei în practică e lung. Rămâne de văzut dacă aceasta este, într-adevăr, doar o mișcare de imagine a guvernului.
La ce ar trebui să ne gândim atunci când decidem să cumpărăm un produs românesc?
La faptul că produsele indigene ar trebui să aibă o calitate superioară celor din import. Producția de alimente locale, dar și, să spunem, de produse de artizanat, specific românești, de îmbrăcăminte specific românească ar trebui să inspire încredere.
Chiar și din perspectiva sustenabilității și a protecției mediului, a cumpăra produse românești înseamnă transporturi internaționale mai puține, deci o amprentă de carbon mai mică. Toți analiștii economici consideră că reducerea importurilor și creșterea producției locale este o strategie de dorit, poate singura, pentru dezvoltarea economică pe termen lung, dar că aceasta e greu de pus în practică, într-o țară dominată de importuri.
A cumpăra produse românești este nu doar patriotism economic, ci și sustenabilitate.
De asemenea, ar fi ideea culturală și de identitate națională. A cumpăra produse românești înseamnă a identifica apartenența românească, a-ți impropria cultura și tradițiile românești. Într-o lume a consumismului exagerat, cumpărăturile de produse indigene sunt o semnătură personală. De exemplu, o mie de tricouri produse în China nu se remarcă prin nimic special, însă o ie tradițională dintr-o zonă geografică anume scoate cumpărătorul din anonimat.
A cumpăra românește poate fi, deci, un semn de mândrie națională.
CONCLUZII
A cumpăra românește înseamnă a sprijini întreprinderile locale, a dezvolta relații mai strânse între producători și consumatori, înseamnă a scoate din anonimat gestul banal al cumpărăturilor de zi cu zi, înseamnă a reconsidera consumismul în matca lui națională, înseamnă a personaliza relațiile de business, a promova și a păstra cultura și tradițiile românești.
Rămâne de văzut cum va reacționa cumpărătorul român și cât de conștient va deveni de gestul banal al cumpărăturilor.
