În ultimul editorial de pe blogul personal, jurnalistul Sorin Roșca Stănescu pune o problemă interesantă, plină de actualitate. Acesta punctează minusurile și plusurile relațiilor România-SUA, atât la nivel diplomatic, de securitate, preum și economic etc. SRS ia în discuție scrisorile publicate de Adrian Severin, fost europarlamentar, pe blogul său și adresate noului ambasador al SUA la București, Hans Klemm. Scrisorile, publicate secvențial pe blogul personal al lui Severin, cuprind, potrivit lui Roșca Stănescu, „critici devastatoare la adresa Washington-ului.”
În opinia jurnalistului român, Adrian Severin „solicită o revizuire drastica a politicii americane in raport cu partenerul sau, Romania, aflat in epicentrul unei zone extrem de importante din punct de vedere geostrategic”, atenționând asupra faptului că „Romania poate deveni un stat santinela, dar nu si un stat drona.”
Roșca Stănescu face o comparație sugestivă între scrisorile lui Severin și pamfletul lui Tudor Arghezi, „Baroane”, adresat ambasadorului celui de-al Treilea Reich la Bucuresti:
„Cred ca analogia este fortata – nici Statele Unite nu sunt al Treilea Reich, nici comportamentul nu este identic si nici nu putem vorbi de ocuparea, de facto, a Romaniei de catre Statele Unite. Dar importanta politica a celor doua documente, intr-adevar, permite o comparatie. Altfel, celebrul text al lui Arghezi nu este altceva decat un stralucit pamflet, in timp ce Adrian Severin propune partenerului nostru strategic, Statele Unite ale Americii, dar si opiniei publice romane si americane, o stralucita analiza. Dincolo este literatura, aici este rezultatul unei uriase experiente politice, acumulate de Severin cat timp a fost viceprim-ministru si ministru al Reformei in primul Guvern dupa caderea lui Ceausescu, apoi viceprim-ministru si ministru al Afacerilor Externe, sub primul Guvern democrat, si timp de doi ani presedinte al Adunarii Parlamentare OSCE. Dupa care, raportor ONU, cu drepturile omului si vicepresedinte al Comisiei juridice si pentru drepturile omului al Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei. De ce am tinut sa fac aceste cateva precizari legate de biografia lui Severin? Pentru ca toate aceste perioade de timp, in care a jucat un rol importat in adoptarea unor decizii, a unor politici, coincid cu momente de apropiere semnificativa intre Bucuresti si Washington. As putea spune, din aceasta perspectiva, ca Adrian Severin este, intr-un fel, se identifica cu un critic din interior al unor grave derapaje ale Administratiei de la Washington, in raport cu Romania”, opinează jurnalistul.
Roșca Stănescu se raliază opiniilor lui Severin, distanțându-se critic pentru a vedea beneficiile și dezavantajele relației SUA-România, precum și pentru a evidenția faptul că România nu trebuie să își uite interesul național dincolo de parteneriatul strategic. Multe din dezideratele SUA pentru țara noastră, precum cele democratice, economice/comerciale, ș.a.m.d, au fost ratate, potrivit lui Severin:
„Ceea ce este bun pentru Statele Unite, va fi bun si pentru Romania”. Acesta este un principiu adoptat de Bucuresti si unanim sustinut de clasa politica, inca de la primele deschideri semnificative ale parteneriatului romano-american. Ceea ce printr-o logica rasturnata inseamna, nici mai mult, nici mai putin, ca ceea ce este rau pentru Washington, va fi rau si pentru Bucuresti. Si acum, sa vedem care sunt – iesind din tiparele formale ale unei exprimari diplomatice – unele dintre principalele obiective ale Parteneriatului Strategic, din ce in ce mai consolidat, dintre Statele Unite si Romania. In primul si in primul rand, atat Romania, cat si Statele Unite au nevoie ca noi sa ne transformam intr-un pivot, poate cel mai important, in confruntarea strategica care are loc in Europa Centrala, la Gurile Dunarii si la Marea Neagra. Ca sa se intample asta, la Washington a fost exprimata, la inceput, cu toata sinceritatea, o vointa politica, in sensul nu al distrugerii Romaniei pentru a deveni un stat dominat, ci in directia transformarii Romaniei intr-o putere democratica, bine organizata si corect legiuita. Acest prim obiectiv, considera Adrian Severin, a fost ratat. Din cauze interne, dar si prin prestatia ambasadorilor Statelor Unite la Bucuresti, din ultimii zece ani, si a unor membrii ai personalului Ambasadei, care, uneori, au lucrat, in realitate, impotriva acestui Parteneriat. Urmarind interesele unor grupuri de afaceri, cu o agenda de lucru aflata in discordanta cu obiectivele proclamate ale Parteneriatului. Al doilea obiectiv a fost crearea si consolidarea, la Bucuresti, a unei democratii autentice, sanatoase, puternice. Tinta a fost ratata. Statul s-a militarizat. In Parteneriatul Strategic, Statele Unite s-au bazat, mai putin pe institutiile democratice din Romania, si, din ce in ce mai mult, aproape exclusiv, pe institutiile de forta. Acest deficit de democratie, in timp, ar putea sa-i determine pe romani sa devina din ce in ce mai dezamagiti de rezultatele raporturilor cu Statele Unite. Un al treilea obiectiv al acestui Parteneriat a fost dezvoltarea sanatoasa a relatiilor de afaceri dintre societatile comerciale romanesti si cele americane. Din motivele rezumate mai sus, si aceasta tinta a fost ratata. Ramane ca noul ambasador, in masura in care este suficient de receptiv, sa-si utilizeze expertiza pe care o are in materie de resurse umane – stie domnia sa bine ce vreau sa spun – pentru a-i elimina din personalul Ambasadei pe acei subordonati care s-au dovedit, de-a lungul timpului, ca au avut o agenda proprie si nu una legata de substanta parteneriatului romano-american. In fine, urmarindu-si obiectivele geostrategice, care coincid cu cele ale romanilor, Statele Unite si-au propus sa utilizeze, din plin si in mod eficient, vasta cultura politica si experienta romanilor in aceasta parte, destul de complicata, a lumii. Acest obiectiv a fost partial atins. Si, evident, poate fi extins.”
Jurnalistul român nu ezită să-și arate speranța că noul ambasador al Statelor Unite la București va „pleca urechea” la avertismentele scrisorii lui Adrian Severin:
„As fi mandru ca roman sa constat ca Excelenta Sa, domnul ambasador Hans Klemm si Departamentul de Stat al Statelor Unite adopta scrisoarea deschisa a domnului Adrian Severin ca pe un document de lucru, ca pe un rezultat al unor analize profunde, facute de un om cu experienta si animat de cele mai bune intentii, privind consolidarea relatiilor romano-americane. As fi, evident, incantat daca, intr-o buna zi, as afla ca si modestele mele avertismente si contributii personale, consemnate inclusiv in editorialul de fata, ar fi avute in vedere. Si privite ca un semnal, transmis, cu toata simpatia, pentru valorile democratice ale Statelor Unite, de un roman care a luptat mult, din banca presei, pentru integrarea acestei tari in Uniunea Europeana, in NATO si, in primul rand, pentru a transforma, cu sprijin american, aceasta tara intr-o piesa puternica si extrem de stabila a jocului geostrategic din aceasta parte a lumii.”
Fostul senator folosește și termenul de „stat dronă”, un concept pentru a avertiza asupra posibilelor pericole care ar putea paște România în condițiile menționate mai sus:
„De aceea, revin si insist asupra faptului ca acceptand, pana la un punct, militarizarea Romaniei – cu tot deficitul de democratie pe care aceasta operatie il implica – acceptand chiar si transformarea Romaniei, pentru o perioada determinata de timp, intr-un stat santinela, nu trebuie, sub nicio forma, nici noi si nici americanii, sa avem in vedere metamorfozarea Romaniei intr-un stat drona. Pur si simplu pentru ca, uneori, drona poate fi utilizata ca torpila, ceea ce inseamna, nici mai mult, nici mai putin, decat autodistrugerea ei. Cu comanda de la distanta”, conchide Roșca Stănescu.
