România a intrat ieri într-o criză politică din care va ieși, după toate probabilitățile, cu greu. Ideea de a se ajunge la alegeri anticipate, pornită de la președintele Klaus Iohannis și la care a subscris cu mai puțin entuziasm și ex-premierul Ludovic Orban rămâne greu de transpus în realitate.
A fost sau nu a fost blat ?
Momentan nu știm dacă ieri am asistat la un blat între PNL și PSD, dar ne vom convinge de lucrul acesta în zilele următoare. Tot ce putem spune e că a fost un blat de sacrificare a alegerii primarilor în două tururi. Totodată, a fost un blat și pentru menținerea modelului de alegere a președinților de Consilii Județene, unul care îi favorizează din plin pe cei de la PSD. În urma demonstrației de forță de ieri, Marcel Ciolacu a punctat și la capitolul imagine, asigurându-și practic șefia partidului.
Planurile președintelui Iohannis ar putea fi încurcate de PSD și Pro România
După demiterea guvernului, preşedintele Iohannis a avut o intervenţie publică în care a declarat că: „Eu am fost şi rămân adeptul alegerile anticipate. Eu îmi doresc să intrăm într-o logică care duce spre alegeri anticipate. Dacă însă constat că partidele parlamentare nu doresc acest lucru sau nu reuşesc să înţeleagă acest lucru, atunci voi insista ca în continuare să fie votat un guvern care vine cu o agendă reformatoare, un guvern care este construit de şi în jurul Partidului Naţional Liberal”. Practic, Iohannis rămâne consecvent în ceea ce privește declanșarea anticipatelor, dar dacă acestea nu vor fi posibile îi dorește tot pe liberali la guvernare.
La o primă vedere planurile președintelui par simple: Klaus Iohannis îl nominalizează de două ori tot pe pe Ludovic Orban să formeze guvernul. PSD este pus în situația de a alege între a vota guvernul Orban, deci de a cădea în penibil, sau de a respinge guvernul, inclusiv cu voturile parlamentarilor PNL. Ulterior, președintele dizolvă Parlamentul și cere alegeri anticipate. Totuși planurile președintelui Iohannis pot fi încurcate de PSD și Pro România. Cele două partide au demonstrat ieri că pot forma o majoritate parlamentară. Moțiunea de cenzură a strâns 261 de voturi, incluzând şi voturile celor de la UDMR, fiind o victorie mai categorică decât cea a liberalilor împotriva guvernului Dăncilă din toamna lui 2019, PNL strângând atunci 240 de voturi.
Problemele pentru președintele Iohannis și pentru cei care doresc anticipate apar în momentul în care propunerea de premier în persoana aceluiași Ludovic Orban, cade prima dată în Parlament. Din cauză că persoana desemnată pentru formarea guvernului trebuie să își dovedească majoritatea la vot, o a doua nominalizare a lui Ludovic Orban, sau a unui candidat PNL, ar putea stârni un conflict de natură constituțională. Deja la al doilea vot se va vedea că PNL nu deține această majoritate, iar PSD și Pro România ar putea sesiza lucrul acesta la Curtea Constituțională. Președintele Klaus Iohannis s-ar putea trezi în situația în care să fie nevoit practic să desemneze un premier propus de PSD și Pro România, pierzând astfel și guvernul PNL și posibilitatea declanșării anticipatelor. Scenariul este plauzibil în contextul în care anticipatele nu îi favorizează pe social-democrați, aceștia urmând să piardă numeroși parlamentari în cazul în care se va ajunge aici. Desigur, dacă există cu adevărat un blat PSD-PNL pentru anticipate, scenariul acesta cade.
În plină criză politică
Cu sau fără blat între PSD și PNL, costurile acestei aventuri politice vor fi resimțite cu siguranță în viitorul apropiat. Criza politică guvernamentală duce la instabilitate și impredictibilitate. Un guvern interimar are doar puteri limitate, iar primele daune se vor vedea cel mai probabil în economie. Ne putem aștepta la o deteriorare a cursului de schimb leu-euro și la o creștere a costurilor împrumuturilor, rezultat firesc al crizelor politice de acest fel. În plus, la nivelul Uniunii Europene se discută în această perioadă despre viitorul Cadru Financiar Multianual 2021-2027, iar România nu poate participa cu un guvern valid la negocierea repartizării viitorilor bani de la UE. Din nou, interesul public nu coincide cu interesul forțelor politice din Parlament, iar costurile aventurismului politic sunt decontate de fiecare în parte.
