Imaginile de ieri cu elicopterele militare evacuând în grabă ambasada Statelor Unite din Kabul, vor rămâne cu siguranță în cărțile de istorie. Ele rezonează perfect cu imaginile din 1975, atunci când forțele armate americane, împreună cu serviciile de intelligence, evacuau la fel de rapid ambasada Statelor Unite din Saigon, la căderea Vietnamului.
Cronica unui fiasco previzibil
Cel mai lung război din istoria Statelor Unite s-a încheiat ieri cu victoria previzibilă a talibanilor. Președintele Biden și-a dorit cu orice preț să iasă din acest război de uzură, anunțând că obiectivele Statelor Unite au fost atinse, respectiv distrugerea sanctuarelor Al-Qaeda, locul de unde au fost lansate atentatele de la 11 septembrie 2001. Doar că aceste obiective au fost atinse în primele luni de campanie militară din 2001, atunci când Statele Unite au intrat pentru prima dată în Afganistanul controlat de talibani. De atunci, oficialii americani și-au redefinit în permanență obiectivele, încercând să prevină transformarea Afganistanului într-o nouă zonă sigură pentru grupările teroriste. Lucrul acesta reclama transformarea societății afgane într-una stabilă și sigură. Din acest punct de vedere, efortul de inginerie socială al Statelor Unite reprezintă un fiasco.
Președintele Biden a declarat că războiul s-a încheiat, însă așa cum a aflat foarte rapid, o veche expresie militară spune că “inamicul are întotdeauna un vot”, iar talibanii au avut și ei un vot în această decizie. Dacă pentru americani războiul se încheia, pentru talibani acest război se intensifica. Scopul declarat al acestora era recucerirea țării și impunerea shariei în societatea afgană. Reprezentanții establishmentului militar american au avertizat cu privire la inevitabilitatea căderii Afganistanului în mâinile talibanilor în cazul unei retrageri complete a Statelor Unite. Singura surpriză a fost legată de amploarea ofensivei talibane și rapiditatea colapsului forțelor armate afgane.
Timp de 20 de ani, Statele Unite s-au angajat într-un efort de reconstrucție a societății afgane, încercând să impună un model de organizare occidental. S-a încercat crearea unor instituții democratice și organizarea forțelor armate și de securitate după un model occidental. Este evident însă acum că acest model a eșuat în Afganistan. O lecție importantă a acestui fiasco este așadar legată de modul în care democrația prinde rădăcini într-un stat. Impunerea democrației de sus în jos este adesea sortită eșecului, așa cum s-a întâmplat și în Irak.
Decizia administrației americane de a se retrage din Afganistan era una cât se poate de previzibilă. În calitate de vice președinte al Statelor Unite, Joe Biden a fost unul dintre principalii oficiali care s-au opus suplimentării numărului de trupe americane în 2009. De altfel, încă din timpul administrației Obama se căuta o strategie de ieșire din Afganistan, însă establishmentul militar aprecia drept vitală suplimentarea numărului de trupe americane pentru a evita colapsul țării. În final, Statele Unite luptau într-un război deja pierdut. Ideea de rezistență era adânc înrădăcinată în mentalul societății afgane. De la opoziția față de ocupația britanică și mai apoi sovietică, Afganistanul și-a căpătat în timp renumele de “cimitirul imperiilor”. Talibanii au profitat și au exploatat această temă, ducând un război și la nivel ideologic. În același timp, guvernul de la Kabul nu a reușit să ofere o alternativă suficient de credibilă populației afgane, astfel încât să evite îngroșarea rândurilor talibanilor prin înrolarea voluntară a miilor de tineri. Excluși de la împărțirea puterii și ghidându-se pe o logică de „totul sau nimic”, talibanii au recurs la război pentru a câștiga puterea, amintind că dictonul clausewitzian, “războiul e continuarea politicii prin alte mijloace”, nu și-a pierdut din valabilitate.
În final, soarta Afganistanului avea să se decidă ca urmare a unei ciocniri a voințelor. Oficialii americani și societatea americană în ansamblul său nu mai sprijineau ideea unui război în Afganistan și pierderea de vieți în rândul americanilor. În contextul ascensiunii puterii Chinei s-a reluat ideea pivotării spre Asia, dezvoltată în timpul administrației Obama. Orientul Mijlociu și Asia de Sud nu se mai află în capul listei priorităților strategice americane.
Prin urmare, evenimentele din Afganistan reprezintă un fiasco previzibil. Chiar dacă retragerea se putea organiza mai bine și după o negociere mai bună privind transferul de putere, așa cum aprecia un jurnalist american, expert în politica internațională, “nu există o modalitate elegantă prin care să pierzi un război”.
