Ai citit? Nemții se tem de supraîncărcarea rețelei electrice din cauza numărului tot mai mare de stații private de încărcare a mașinilor electrice și de pompe de căldură alimentate cu electricitate. Cică toate aceste rețele locale de joasă tensiune sunt predispuse la defecțiuni și e nevoie de RAȚIONALIZAREA energiei electrice în timpul vârfurilor de consum. Exact așa ne zicea și nouă Ceaușescu. Că industria de stat e mai importantă decât televizorul sau feonul.
Faza e că Ceaușescu n-a avut încredere în noi. Nu ne-a lăsat să alegem cât și cum economisim, așa că ne lăsa pe întuneric, zilnic, imediat după ora 10 seara.
E doar una din știrile care arată că civilizația umană nu poate trece peste noapte la energie electrică prin toate găurile din casă. În fiecare țară se pregătesc taxări, impozitări, reglementări șiiii – foarte important – noi și noi investiții în gaze, cărbune, petrol.
În fiecare țară, mai puțin la noi. La noi, guvernul a ajuns la extremism energetic cu fiecare măsură pe care o ia. Nu mai demult decât săptămâna trecută, ministrul Mediului spunea că subvenția de 10.000 de euro pentru o nenorocită de mașină electrică i se pare mică. MICĂ! În Germania e doar 6.000 de euro, iar în Ungaria 4.000 de euro.
Uită-te și la politica privind lemnele de foc. Anul trecut, guvernul a plafonat prețul la un nivel la care nici o firmă nu poate vinde cu profit. Logic, toată lumea și-a cumpărat lemne la negru. Acum au venit și veștile privind ajutorul de stat: se dă doar dacă ai factură la lemnele alea. Logic, toată lumea va trebui acum să facă rost de niște facturi „pe nașpa”.
Iar în documentele oficiale totul va arăta ca un succes al politicilor guvernamentale de reducere a consumului de lemne pentru încălzire. Cine știe, poate ne trezim dați ca exemplu pozitiv în UE. Poate încep și alte țări să o facă. Poate următorul ministru al Mediului va dori să fie și mai eficient decât actualul și va reduce și mai mult plafonul ăla pe care-l respectă nimeni și va cere și mai multe facturi care nu au acoperire reală.
Parcă suntem în anii 2000, când statul raporta tăieri de copaci din ce în ce mai mici, pentru că Romsilva și hoții conveniseră ca munții să fie cheliți de păduri în numele doborâturilor apărute după furtuni. România aveam furtuni spre zero în statistici, dar trenuri întregi de bușteni verzi la export. Și totul era ok, în acte. În realitate…
Probabil că ne-ar fi utilă o Agenție a Realității. Nu?
