Anii 2008 – 2009. Mircea Geoană trădează și el înțelegerea cu Dan Voiculescu și Călin Popescu Tăriceanu și pactizează incredibil cu Traian Băsescu. Grupările din Ardeal din interiorul celor două mari partide, PSD și PD-L, bat palma. George Maior, șeful SRI acceptat de Băsescu, joacă un rol important în sudarea alianței. Geoană, însă, joacă la două capete în interiorul PSD, atât cu baronii, cât și cu influentul “Grup de la Cluj”. PSD câștigă alegerile parlamentare uninominale, dar la redistribuirea pe care nimeni nu o înțelege, deși a fost gândită de Hrebenciuc, PD-L ia un mandat în plus. Liberalii ies șifonați la 18 la sută, deși și ei au practicat o mită electorală guvernamentală fără precedent.
Tăriceanu insistă să rămână premier susținut de PSD, dar este scos cu forța din jocul politic la indicațiile lui Băsescu. Emil Boc, primarul Clujului, dar și șef al PD-L, este adus premier la București. La instalarea guvernului, la Palatul Cotroceni, își face apariția pentru prima data în lumina reflectoarelor un pesedist cu mustață, vechea cunoștință a lui Băsescu, adică Liviu Dragnea.
Aparent, Băsescu controlează cu o mână forte scena politică. Și se pregătește să le tragă preșul de sub picioare pesediștilor. O va face fără scrupule în toamna când PD-L își va scoate partenerii de la guvernare, așa cum au pățit și ei din partea liberalilor lui Tăriceanu. Trădările devin o regula nescrisă. Se naște astfel Guvernul Boc I (PSD/ PD-L) cu peste 60 la sută în Parlament. Victor Ponta, viitor președinte PSD, devine subalternul lui Boc (ministru pentru relația cu Parlamentul) și vecin de fotoliu ministerial cu Elena Udrea de la Turism, pe care o știa bine de pe vremea când presta servicii avocațiale pentru soțul ei, Dorin Cocoș.
Fostul ministru din Guvernul Tăriceanu, Dacian Cioloș, este recuperat la Cotroceni pe poziția de consilier prezidențial. Apoi, Băsescu și prietenii săi politici de la Bruxelles (din PPE), la înțelegere cu Sarkozy, îl ung în 2009 pe Cioloș comisar european pe Agricultură! Presa franceză exultă: Franța are doi comisari europeni! Susținut de liberali, anume de gruparea Noricăi Nicolai, Cioloș devine băsist, mai târziu va deveni simpatizant liberal, socialist, iohannist, apoi progresist, în funcție de cine îi garanta funcțiile publice.
Opoziția anului 2009. Ludovic Orban și Crin Antonescu îl îndepărtează împreună de la conducerea PNL pe Tăriceanu, după ce acesta nu mai este premier. Cei doi preiau în tandem partidul, dar se ceartă după un an. Își fac sedii si echipe separate. Ales președinte, Crin Antonescu îl izolează imediat pe “tovarășul său de drum” Orban, numărul doi în partid, și conduce PNL cu vechea echipă a lui Dinu Patriciu-Andrei Chiliman. I se alătură și gruparea influentului Dan Radu Rușanu, zis Unchiul, un veritabil Hrebenciuc al PNL. Rușanu va face pușcărie, dar va fi achitat ani mai târziu într-unul dintre cele mai abuzive dosare penale instrumentate de DNA. Peste ani, gruparea lui Rușanu- Daniel Chițoiu îl va trăda și ea pe Crin Antonescu pentru a rămâne la putere alături de pesedistul Ponta, înființând aripioara liberală ALDE!
Anul 2009 – prezidențiale. Crin Antonescu candidează la președinția țării și iese pe locul trei. După primul tur al prezidențialelor, într-o mișcare surpriză, Antonescu și Geoană vor parafa prima înțelegere politică la vedere, scrisă, după protocolul din 2000, dintre PSD și PNL, denumită Alianța de la Grivco, sub supravegherea aceluiași Dan Voiculescu (pact politic ce se va transforma în doi ani în USL 1.0).
Klaus Iohannis este propus premier al noii majorități parlamentare PSD – PNL. Guvernul minoritar Boc cade la moțiunea de cenzură. Urmează o criză trasă la indigo cu cea din toamna anului 2021, de la căderea Guvernului Cîțu. Nu se ajunge la vot în Parlament pentru instalarea unui guvern PSD- PNL- Iohannis. După umilința suferită, primarul Sibiului se va retrage din politica dâmbovițeană timp de trei ani. Va reveni în forță și va conduce România timp de 10 ani.
Prezindențiale 2009, finala Geoană- Băsescu. Traian Băsescu câștigă din nou alegerile, făcând o campanie murdară, rupe din nou, în stilul consacrat, majoritatea parlamentară și Boc rămâne premier. Mogulul Sorin Ovidiu Vîntu, marele sponsor mediatic al campaniei lui Geoană, va ajunge la pușcărie în scurt timp. Celălalt mogul media antibăsist, Dinu Patriciu, vinovat de scurgerea în alegeri a casetei video în care Băsescu lovea un copil (afacerea pixelul albastru) își vinde subit ultima participație din Rompetrol și dispare din țară, din afacerile media și din viața publică.
Pe prima scenă apare generalul Gabriel Oprea, un personaj bizar desprins parcă din filmele sud-americane cu junte militare, fost executant de bază al “grupării mafiote Petrache- Bittner”.
Oprea l-a trădat inițial pe Adrian Năstase și apoi a devenit un adversar dur al grupării Geoană. După prezidențiale, pe fondul crizei economice deja instalate, România intră în epoca Băsescu- Boc- structurile de forță ale Statului. Cu Gabriel Oprea garant. Procuratura și serviciile de informații controlează România prin MSN- uri (mandatele de siguranță națională). Apar pe scenă, ca jucători politici, generalul Coldea de la SRI și Laura Codruța Kovesi, din postura de procuror general.
În noaptea alegerillor din 6 decembrie, are loc întâlnirea din “sufrageria lui Oprea”, unde Maior, Coldea, Kovesi, Oprea și alți apropiați ai “statului paralel” dezbat necesitatea victoriei lui Băsescu. Geoană se culcă președinte și se trezește scos din politică.
CITIȚI ȘI:
