După 32 de ani procesul evenimentelor petrecute în decembrie 1989 rămâne una dintre restanțele sistemului de justiție din România. În ciuda faptului că Revoluția din 1989 a fost una dintre cele mai sângeroase din Europa, justiția nu a stabilit nici acum cine a fost răspunzător de masacrul din iarna acelui an. “Dosarul Revoluției”, așa cum avea să fie cunoscut, a fost plimbat între diversele instituții ale statului, fără a fi însă soluționat.
Cronologia unui eșec
Dosarul a fost plimbat de-a lungul timpului între Parchetul General în a cărui componență intră Parchetele Militare și Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ). Anul acesta, pe 10 noiembrie, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, definitiv, să ceară Parchetului General să refacă actul de acuzare, după ce a exclus mai multe probe. Pe 21 mai, un judecător de cameră preliminară de la instanţa supremă a decis ca dosarul să fie restituit procurorilor, după ce a constatat nereguli în rechizitoriu. Procurorii militari şi mai multe părţi vătămate au atacat decizia, însă contestaţiile au fost respinse de un alt complet de judecată. În octombrie 2020, instanţa a exclus mai multe probe din dosar, Parchetul Militar având la dispoziţie atunci un termen de cinci zile pentru a remedia neregularităţile din rechizitoriu şi pentru a comunica instanţei dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată a inculpaţilor ori solicită restituirea cauzei.
Timp de 10 ani, în acest dosar nu a mai fost făcut niciun act procedural, așa cum a arătat Europa Liberă, pe parcursul perindării la putere a Frontului Salvării Naționale (FSN) și a urmașului său PDSR, dar și al Convenției Democratice din România. Primele condamnări în acest dosar au fost date de abia în anul 2000, când generalii Mihai Chițac și Victor Stănculescu au fost condamnați la 15 ani de închisoare, dar eliberați în urma unui recurs.
În 2007, dosarul a fost blocat ca urmare a unei decizii a Curții Constituționale care a decis mutarea cauzei de la Parchetul Militar la o secție civilă. În 2011 România a fost condamnată prima dată la CEDO privind ancheta în dosarul Revoluției, în procesul intentat de Asociația „21 Decembrie”. La scurt timp de la clasarea dosarului, România este din nou condamnată la CEDO pentru tergiversarea dosarului timp de 25 de ani.
Dosarul Revoluției a fost redeschis în 2016. În iunie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis redeschiderea dosarului Revoluţiei, în urma cererii formulate de fostul procuror general interimar al Parchetului General, Bogdan Licu.
În aprilie 2019 procurorul general de la acea vreme, Augustin Lazăr, a anunțat că procurorii Secţiei militare din Parchetul General i-au trimis în judecată pe fostul președinte Ion Iliescu, pe fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu și pe fostul șef al Aviației Militare, general Iosif Rus, precum şi pe Emil „Cico” Dumitrescu, fost consilier de stat în Ministerul de Interne și consilier al președintelui Iliescu, puși sub acuzare pentru infracţiuni contra umanităţii. Potrivit procurorilor, întreaga forţă militară a României, de la Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, până la Departamentul Securităţii Statului şi Gărzile Patriotice – începând cu data de 22 decembrie, de la orele 16.00 – s-au pus la dispoziţia Consiliului Militar Superior, aflat în subordinea Consiliului Frontului Salvării Naţionale, pentru lansarea unei ample și complexe activități de inducere în eroare, prin diversiuni și dezinformări. Diversiunea pusă la cale de cei care au preluat puterea prin inventarea așa-zișilor teroriști a făcut mai multe victime decât însăși represiunea comandată de Ceaușescu.
Dosarul cuprinde 3.330 de volume, dintre care 2.030 au fost instrumentate abia după 13 iunie 2016, la 27 de ani de la Revoluție. Astfel că, în 2021, la 32 de ani de la Revoluție, acest dosar rămâne în mare parte nefinalizat, iar o decizie definitivă continuă să lipsească.
