În ultima vreme, din interiorul coaliției de guvernare tot mai multe voci vorbesc deschis despre comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare în anul electoral 2024. Premierul Nicolae Ciucă a declarat luni, la Focşani, despre o comasare a alegerilor în 2024 că a fost o discuţie în coaliţie şi în şedinţa conducerii PNL, şi a rugat specialiştii din partid să caute soluţii şi să vină cu o abordare legală, constituţională, nu de altă natură. Dacă va exista, o vom discuta, dacă nu va exista, nu o vom discuta, a spus premierul.
În acest context, merită amintit faptul că există mai multe argumente în favoarea comasării alegerilor.
Dorința alegătorilor
Un prim argument este legat chiar de dorința alegătorilor. Potrivit unui sondaj realizat de Partidul Național Liberal oamenii își doresc mai puține chemări la urne. Aproximativ 67% dintre români au afirmat că preferă să aibă alegeri parlamentare și locale organizate simultan. Asta înseamnă că două treimi dintre cetățenii cu drept de vot sunt de acord cu organizarea unor alegeri la comun.
Mai mult, 70% dintre respondenți au declarat că nu ar fi confuzi în cazul în care ar primi 6 buletine de vot. Astfel, organizarea alegerilor la comun ar putea satisface dorințele alegătorilor.
Economii la bugetul de stat
În plus, comasarea alegerilor ar avea un impact pozitiv asupra bugetului de stat. Potrivit Autorității Electorale Permanente, costurile alegerilor organizate separat au fost semnificative. De exemplu, alegerile europarlamentare din 2019, care s-au desfășurat simultan cu un referendum, au costat 47 milioane euro, în timp ce alegerile prezidențiale din același an au costat 150 milioane euro.
Aceste costuri s-au adăugat la cheltuielile pentru alegerile locale și parlamentare din 2020, care au fost de 195 milioane euro, respectiv 124 milioane euro. În total, patru runde de alegeri separate au costat aproximativ 516 milioane euro. Comasarea acestora ar putea economisi aproximativ jumătate din această sumă, adică aproximativ 260 milioane euro, bani care ar putea fi folosiți în alte domenii importante, precum construirea de autostrăzi sau spitale regionale.
Cu 260 milioane euro s-ar putea construi 52 km de autostradă la câmpie, 33-37km într-o zonă deluroasă, ori 9-10 km de autostradă montană. Costul primelor trei spitale regionale: 490 milioane spitalul din Iași, 540 milioane euro cel din Cluj și 603 cel din Craiova. Așadar, cu 260 milioane euro se poate acoperi jumătate din costul unui spital regional.
Costul stabilității politice
Al treilea argument ține de stabilitatea politică. Comasarea alegerilor ar putea duce la o stabilitate politică mai mare. Trecerea de la o rundă de alegeri la alta, în scurt timp, poate însemna un randament redus și în interiorul instituțiilor, atât din punct de vedere al funcționării efective din cauza schimbărilor succesive care au loc în urma alegerilor (primari, consilieri locali, județeni, miniștri, parlamentari), cât și în ceea ce privește implicarea resursei umane din mai multe instituții în procedurile efective de alegeri.
Într-o organizare separată, acest lucru ar duce la alegeri din două în două luni, pentru a fi timp de campanie electorală și de încheierea procesului electoral și pre-campanie, la care se adaugă și turul al doilea prezidențial, organizat la două săptămâni după primul. În ansamblu, anul 2024 ar avea patru luni și jumătate de campanie electorală oficială, plus alte patru luni de pre-campanie. În total vorbim prin urmare de 8 luni și jumătate de perioadă în care interesul electoral primează.
Astfel, blocajul instituțional sau focusarea pe activitățile electorale ar putea fi evitate prin organizarea mai multor runde de alegeri la o dată comună.
Securitatea României
Al patrulea argument este legat de securitatea regională. România nu își permite să fie vulnerabilă în contextul regional de acum în care atitudinea fermă a autorităților române față de provocările de pe plan internaționale trebuie să fie la cote maxime. În prezent suntem vecini cu o țară aflată în război, iar situații care necesită o reacție rapidă și fermă pot să apară oricând. Perioadele de incertitudine politică internă trebuie să fie restrânse la minimum posibil.
Procesele electorale interne pot genera instabilitate politică care, ulterior, afectează securitatea într-o regiune. Prin urmare, comasarea alegerilor sporește de fapt securitatea României.
„Oboseala” electorală
Ultimul argument se referă la oboseala electorală. În ultimii ani, s-a constat o scădere a prezenței la vot: primele alegeri din 1990 dețin în continuare recordul în materie de participare. Cu mici excepții (cauzate de conjuncturi politice sau economice punctuale), prezența la vot este într-o continuă scădere
Patru runde de alegeri într-un timp foarte scurt poate genera o scădere gravă a interesului alegătorilor, urmând ca istoria să consemneze un eventual nou record negativ de prezență. Un asemenea semnal ar fi foarte grav pentru democrația românească, deoarece unii alegători ar putea considera că prezența lor nu este necesară. În acest mod, alegerile viitoare vor prezenta un interes și mai scăzut, iar reprezentativitatea aleșilor ar putea fi foarte ușor contestată, iar orice tentativă de fraudă ar avea un impact major ca urmare a prezenței scăzute. În România, venirea la urne depinde de mulți factori care nu întotdeauna țin de oferta electorală: starea vremii, starea de spirit a alegătorului, aglomerarea programului personal din acea zi de duminică etc. Alegătorul pune în balanță interesul pentru exprimarea votului cu depășirea acestor obstacole (sau a cumulului lor). Dacă sumei acestor obstacole li se adaugă și faptul că a mai fost prezent deja la alte runde electorale, atunci este posibil ca efectul să fie unul negativ, cauzând absenteismul.
Potrivit datelor oficiale în ultimii ani am ajuns la un minim istoric în ceea ce privește prezența la vot, atât la prezidențiale, cât și la parlamentare.
Scăderea prezenței la turul I al prezidențialelor:
1990: 86,2%
1992: 76,3%
1996: 76,0%
2000: 65,3%
2004: 58,5%
2009: 54,4%
2014: 53,2%
2019: 51,2% = minim istoric
Scăderea prezenței la alegerile parlamentare naționale:
1990: 86,2%
1992: 76,3%
1996: 76,0%
2000: 65,3%
2004: 58,5%
2008: 39,2%
2012: 41,8% = singura creștere
2016: 39,5%
2020: 31,9% = minim istoric
