Înainte de alegerile prezidențiale, toți politicienii care se „trăgeau” din partide de dreapta proclamau peste tot nevoia unei drepte unite care să se bată cu lupul roșu și rău, pe numele său PSD. Astăzi, toate declarațiile liderilor dreptei dezbinate de acum un an pare că au fost un simplu vis de vară, deoarece la ora actuală nu se mai pune problema unei unități, ci se caută alternative politice.
Interesant este că alternativele pe care le propun „dreptacii” României nu vin pentru a contracara PSD, ci dimpotrivă, toate formațiunile de dreata vor să fie o opțiune la noul PNL. Am putea să spunem că așa sunt politicienii de dreapta mai non-conformiști, mai liberi în exprimare. Această situație existentă la nivel politic este de-a dreptul ciudată, dacă e să ne referim la niște declarații mai vechi ale liderilor de dreapta.
1. Traian Băsescu în mai 2014: ”Aș aduna dreapta, dacă includem și liberalii, și vedem foarte bine că PSD, UNPR și PC ar pierde în fața unei drepte unite”.
2. Elena Udrea în mai 2014: ”E nevoie stringentă să ne unim în jurul unui proiect care să dea putere opoziţiei la PSD pentru a câştiga prezidenţialele” (mai pe scurt, un proiect de dreapta care să facă opoziție PSD).
3. Aurelian Pavelescu în iulie 2014: „Imediat dupa alegerile parlamentare din anul 2012, am vorbit de nenumarate ori, si in spatiul public, de realizarea unei platforme comune a partidelor dreptei, dupa modelul CDR si modelul pe care l-a generat atunci Corneliu Coposu. Intr-o asemenea platforma sa poata sa aiba loc si partidele mari, si partidele mai mici, inclusiv societatea civila”.
4. Eugen Tomac în noiembrie 2013: „Avem o dreaptă divizată, o dreaptă care nu-și revine după un an de la alegerile parlamentare de anul trecut. Sunt convins că anul 2014 va regăsi dreapta unită, alături de președintele Traian Băsescu”.
5. Alina Gorghiu în iunie 2014: „Imi doresc sa vad la presedintie un liberal sustinut de dreapta unita”.
6. Vasile Blaga în iunie 2014: PDL si PNL sunt interesate nu doar de castigarea presedintiei, ci si sa construiasca „o dreapta unita”.
Așadar, acestea sunt doar o parte din multele declarații de prietenie lansate de o parte și de alta a dreptei românești. La nici un an de la o parte din aceste declarații, dreapta are un partid puternic care să îi facă față PSD-ului și anume noul PNL, format din PDL și PNL la care s-a adăugat Forța Civică a lui Mihai Răzvan Ungureanu. Acest lucru se pare că nu este pe placul tuturor politicienilor de dreapta.
Nemulțumirea unora dintre reprezentanții dreptei pentru că nu au fost primiți la negocieri de noul PNL a creat nevoia din partea acestora de a forma diverse alternative. Iar aceste alternative sunt câteva la număr, dar vocale.
Prima este reprezentantă de PMP, care era aproape să dispară după dosarul Elenei Udrea și după indecizia lui Traian Băsescu. Însă, fostul președinte s-a gândit mai bine și probabil a ajuns la concluzia că un instrument politic precum PMP, care este un partid trecut prin două cicluri electorale deja, ar putea să îi fie de folos. Faptul că fostul președinte vrea să creeze o alternativă reală pe dreapta este confirmat de încurajările pe care le-a făcut celor de la PMP. Traian Băsescu i-a îndemnat pe reprezentanţii PMP să aibă „moralul ridicat”.
A doua alternativă este cea pe care o crează Monica Macovei. Motivația ei este una clară: Klaus Iohannis nu a respectat angajamentul luat în scrisoarea pe care i-a transmis-o europarlamentarul în campanie. Pe de altă parte, Macovei nici nu ar mai fi avut loc într-un PNL în care se află foști colegi din PDL pe care i-a criticat și atacat. Astfel, eurodeputatul român va pune bazele unui partid la începutul lunii martie, după informațiile din presă.
Ca partid de dreapta ar mai fi PNȚCD condus de Aurelian Pavelescu. „Țărăniștii” sunt în acest moment nesemnificativi pe scena politică, însă brandul PNȚ continuă să fie destul de pregnant în societatea românească. Aceștia nu au mers spre noul PNL, deoarece istoria partidului nu putea să lase să se întâmple acest lucru, adică să fie absorbiți de liberali. PNȚCD a făcut alianță cu PMP și speră să aibă din nou reprezentanți în Parlament.
Însă, cel mai important element de alternativă la PNL este Traian Băsescu. El nu mai reprezintă o alternativă la PSD, ci la liberali, deoarece fostul președinte nu mai are pentru ce funcție să candideze astfel încât să fie un adversar al social-democraților. Interesul său este de a atrage cât mai mulți parlamentari și politicieni către structura condusă de el care să îi ofere influența pe care o dorește la nivelul scenei politice.
România pitorească, așa ar putea fi descrisă situația politică de la noi. Dreapta nu se mai bate cu stânga, dreapta se bate cu dreapta. Deja am observat că puterea stângii și a partidelor din jurul său este întărită de atacurile pe care „non-unioniștii” dreptei le au la PNL și la Klaus Iohannis. PSD-ul este cel mai câștigat din această situație, deoarece își poate reveni mai repede după lovitura încasată în noiembrie la prezidențiale.
