Zilele trecute, țara noastră a atins un nou record negativ. După ce de luni bune de zile ne aflăm pe penultimul loc în Uniunea Europeană la capitolul vaccinare, am ajuns să plătim și cea mai scumpă factură la energia electrică. Potrivit site-ului EnergyLive.cloud, prețul pentru electricitatea ce urma să fie livrată săptămâna trecută era de 233,6 euro/MWh (1.153 lei/MWh). La prețul final se mai adaugă tarifele de transport și distribuție, dar și contribuțiile pentru cogenerare și energie verde, plus taxa pe valoarea adăugată (TVA).
Paradoxul energiei din România
Situația reprezintă un paradox pentru că România are în același timp unul dintre cele mai mari sisteme de producere a energiei electrice din Europa. De remarcat faptul că doar energia hidroelectrică are o pondere de circa 25% din totalul de curent electric produs în România. În urmă cu câțiva ani de zile hidrocentralele de la Porțile de Fier I și II reprezentau nu doar cele mai mari centre hidroelectrice din țară, producând peste 6.400 MW, dar şi cele mai bune unităţi din punctul de vedere al costurilor pe megawatt. Pe lângă hidrocentrale, putem trece pe lista producătorilor autohtoni de energie electrică și centrala nucleară de la Cernavodă. Această centrală atomoelectrică produce aproximativ 20% din consumul de energie electrică al țării.
Așadar cu cel puțin jumătate din energia electrică necesară produsă la nivel local din centralele hidroelectrice și din centrala atomoelectrică de la Cernavodă, România continuă să plătească un preț uriaș la energia electrică, situație care devine practic un paradox greu de înțeles. O problemă spinoasă ar putea fi reprezentată de raportul dintre stat și intermediarii care vând energia electrică către populație. Deși producerea energiei electrice rămâne într-o proporție covârșitoare o datorie a statului, distribuția ei a fost privatizată. Prin urmare companiile care distribuie energia electrică au scăpat aproape complet de sub controlul statului, acesta fiind incapabil să reglementeze un raport cost-beneficiu echitabil. În contextul liberalizării pieței de energie lucrurile s-au complicat și mai mult.
Ministrul Energiei, Virgil Popescu aprecia că dacă ne uităm pe bursele europene, România are un preţ mare la energia electrică, dar că acesta este printre cele mai mici din Europa. „Dacă ne uităm pe harta europeană, pe bursele europene, observăm că România are un preţ mare, dar este printre cele mai mici din Europa. Ne uităm la colegii noştri europeni, ne uităm, de exemplu, la Franţa, de unde am venit aseară, preţul este aproape de 300 de euro megawatt-ul. Preţuri foarte mari. De aceea, este nevoie de o acţiune coordonată şi da, susţin o acţiune coordonată, pentru că numai împreună toate statele membre putem să acţionăm şi să schimbăm acest lucru. Este bine că am luat măsuri la nivel individual, este bine că avem un orizont cel puţin de măsuri, dar cred că trebuie acţionat la nivel european individual”, a spus ministrul.
Prin urmare, rezolvarea situației ar trebui făcută în urma unei acțiuni coordonate. Pe de o parte guvernul României are responsabilitatea reglementării unui raport echitabil între producătorul de energie electrică și distribuitor. Dacă acesta din urmă scapă controlului efectiv al statului, atunci acesta poate ridica prețurile la cer. Pe piața energetică din România acționează prea puține companii, prin urmare riscul apariției unei situații de monopol este unul mare. Totodată, la nivel european este nevoie de o acțiune coordonată pentru că liberalizarea pieței de energie poate duce la situații paradoxale și costurile și beneficiile nu vor fi distribuite echitabil între statele membre.
